La început era doar băutura marinarilor. De aproape cinci secole, este una dintre cele mai răspândite băuturi din lume. Iar gustul său simplu s-a rafinat în timp și a căpătat noi și noi arome

A apărut pe plantațiile de trestie-de-zahăr din Caraibe, în secolul al XV-lea, după ce coloniștii europeni au transportat trestia-de-zahăr în Indiile de Vest. Destul de repede a devenit foarte popular, mai ales în America, unde a fost pentru o vreme chiar monedă de schimb în comerțul cu sclavi. În Europa, a fost adus de către marinarii englezi, după ce Jamaica a devenit colonie britanică. Aceștia înlocuiseră tradiționalul brandy cu noua băutură care era mai ieftină și mai ușor de obținut. Mult timp a rămas o băutură vulgară, pomenită des mai ales în romanele de aventuri cu pirați. Astăzi, romul este produs în multe locuri, din Insulele Mauritius până în Madagascar sau Guyana, și a devenit o băutură rafinată, cu standarde de maturare comparabile cu ceea ce întâlnim la whisky sau coniac.

Romul este produs prin fermentarea melasei cu apă. Substanța obținută prin prelucrarea trestiei este lăsată să fermenteze o zi pentru romurile mai ­light și câteva săptămâni pentru cele mai puternice sau mai aromate. Amestecul fermentat de melasă și apă este distilat fie în coloane de distilare, fie în alambicuri tradiționale, asemeni coniacului sau whisky-ului. După distilare, romul poate ajunge în butoaie de stejar sau în tancuri de inox. Căldura de la tropice evaporă o parte din el; se ajunge la o cantitate pierdută de 10% pe an, numită și „partea îngerilor“. Acesta este motivul pentru care foarte puține soiuri de rom din această zona ajung la vârste de învechire de 25 de ani, cum este romul de Guyana, considerat o raritate. Pentru a-i intensifica parfumul sau culoarea, producătorii pot introduce în procesul de blending ulterior caramel, mirodenii sau arome de fructe. Printre r