In mai putin de o luna si jumatate, vechiul proiect (2002) al fostei administratii Bush jr. pentru instalarea rachetelor interceptoare ale Americii langa frontiera directa a Rusiei, in Europa de Est, a suferit trei ajustari majore, de natura economica (reducerea deficitului national al SUA), politica (primul pas din a doua „resetare” a relatiilor cu Moscova) si geostrategica (renuntarea la faza a IV-a a sistemului si mutarea interceptorilor anti-ICBM pe coasta de Est a Statelor Unite).

Urmatoarea reajustare, a 4-a, se va produce, probabil, in cursul lui 2013, va pune in discutie insasi validitatea etapelor II (Deveselu 2015) si III (Polonia 2018) si va reflecta impactul direct asupra proiectului al unor evolutii externe lansate inca din urma cu 4 ani, in 2009. Evolutii externe potentate in ultimele doua luni de revenirea mult asteptata a SUA la masa negocierilor internationale, odata cu al doilea mandat al presedintelui Obama, revenire care reformuleaza proiectul Deveselu intr-un scenariu si un casting nou, cu actorii globalisti Rusia, America si China, si regionali, Israelul si Iranul. De acum incolo, pozitii oficiale si comentarii exprimand optimism in ce priveste supravietuirea proiectului, din ambele parti (Ambasada SUA la Bucuresti, secretarul la Aparare Hagel, ministrul Apararii Dusa, subsecretarul de Stat Gottemoeller, secretarul de Stat Aurescu etc.), raman toate in urma. La fel halucinatiile si dezinformarile de doi bani debitate de beneficiarul coabitarii absolut nemeritate cu 19 milioane de romani, Basescu – buna ziua, domnule Ponta, buna ziua USL! – cum ca interceptorii SM-3 I B de la Deveselu, cu viteze de 3 km/sec., vor asigura securitatea Londrei prinzand din urma rachetele intercontinentale nord-coreene cu viteze de 5,5-6 km/sec. (rachetele Taepo Dong-3, aflate inca pe planseta proiectantilor!), sau ca vor da jos in 2015 rachetele iraniene S