Pe Florin Chilian lumea il stie dupa celebrele sale piese "Iubi", "Zece" sau "Chiar daca", dar si dupa felul lui razvratit de a fi. Putini ii cunosc insa povestea de viata, care bate aproape orice scenariu de film.
Florin Chilian a avut o copilarie tristaChilian a avut o copilarie extrem de grea, a ajuns la camin la o varsta frageda, a trait pe strazi, deseori avand ca hrana doar fructele din pomii de prin oras.
"Pentru mine, acasa a insemnat atat de multe lucruri… De la un canal de langa stadionul Olimpia, la casa unor bulgari batrani, ce m-au crescut o vreme. Fuga la trei ani si jumatate dintr-un camin internat, de unde nu mai venea nimeni sa ma ia, la casa unui bunic, mult prea devreme disparut. Toate acestea si inca mult prea multe altele au insemnat acasa pentru mine. Mancare, haine, incaltaminte, jucarii. Pentru mine, toate acestea insemnau pubele sau groapa de gunoi de unde le luam. Au mai insemnat sa stiu unde si cand apareau fructele prin copacii din jurul blocurilor, ca sa am ce manca sau asteptarea toamnei, atunci cand vecinii aruncau la gunoi porumbul fiert deja intarit”, spune cunoscutul artist pe pagina sa de Facebook.
Chilian, care nu a avut parte de atentia parintilor sai si a trebuit sa se descurce singur, spune ca in ciuda greutatilor nu a renuntat niciodata la vise. Aminteste si un moment dureros, cand dorea sa fie infiat, insa acest lucru nu s-a intamplat.
“Cu visele a fost mereu altceva. La vise nu am renuntat niciodata. Visam jucarii, multe jucarii. Ma trezeam, plecam la scoala doar pentru a ajunge acasa. Ma culcam repede, sa uit de foame si reluam jocul din visul cu jucariile, exact de acolo de unde il lasasem. Am mai visat sa fiu infiat, dar mama prietenului meu, femeia care doream sa ma infieze mi-a interzis sa mai intru la ei in casa”.
Florin Chilian spune ca va continua sa faca muzica si
