A apărut, de curând, din nefericire cum se întâmplă azi cu lucrările de valoare, într-un tiraj de numai 500 de exemplare care, sigur, s-au şi epuizat, o carte ce ar merita să fie susţinută de noi toţi, cititorii ei, spre a se găsi în librărie şi a fi astfel cunoscută, fiindcă e vorba de un reper al civilizaţiei noastre de odinioară, din vestul ţării, ,,Caietele Herminei’’,

un jurnal, de fapt, al unei Doamne Profesoare, un jurnal cu un parfum cuceritor al amintirilor nobile, parfum venind să învăluie ca un borangic fapte şi oameni şi scene dintr-o viaţă în stare să ne facă să roşim azi faţă de halul decăderii spiritualităţii noastre identitare.

Doamna Hermina, care se trage şi din neamul Ciorogarilor haţegani ajunşi arădeni, amestecaţi, într-un ecumenism avant la lettre înduioşător, cu spiţe ardeleneşti şi chiar sârbeşti şi, poate şi ungureşti, fără ca aluatul acesta să păstreze, în creşterea lui spornică, reziduri ale vreunei, fie şi vremelnice, diferenţieri agresive inter-etnice şi inter-religioase.

Clasa din primii ani la Şcoala mixtă unde învăţa Doamna Profesoară era alcătuită, de pildă, din ,,5 români, 3 unguri, restul evrei’’ şi, culmea pentru felul cum am ajuns să gândim noi astăzi, de atunci s-au cimentat pentru totdeauna lecţii de frumoasă morală colegială, prietenească, de familie, de bucuri şi necazuri şi biruinţe biologice asupra vieţii, fiindcă şi Doamna, când scrie fascinantul jurnal are peste 80 de ani şi se bucură să-şi întâlnească la fel de longevivii colegi.

Pe mine - şi pe noi ne-ar cuceri la fel jurnalul -, m-a subjugat sinteza sociologică privind un univers uman, o civilizaţie, iar civilizaţia a fost atunci, la sfârşitul veacului al XIX-lea şi începutul celui de al XX-lea, demnă, şi azi cu atât mai mult, de toată admiraţia noastră – bresleconsolidate, relaţii inter-etnice dominate de solidaritate în favoarea prezentului şi v