Surprizele pornite odată cu inedita, pentru vremurile modene, retragere a Papei Benedict al XVI-lea vin în avalanşă, prin alegerea unui Papă neeuropean şi iezuit. Şi acestea par a fi doar începutul. Potenţialul de surpriză al creştinismului se dovedeşte, din nou, inepuizabil…

Iată că minunea s-a produs. Noul Papă a fost ales abia după cel de-al cincilea scrutin - ceea ce a dat apă la moară cârcotaşilor care susţin că Papa Benedict al XVI-lea s-ar fi retras în anumite condiţii, pregătind terenul pentru un anume urmaş. Greu de crezut aceste speculaţii, cert este că analiştii au fost cu totul naivi odată ce „au uitat” să-l numere între papabili tocmai pe Cardinalul Bergoglio, argentinianul care se clasase, se zice, pe locul al doilea la precedentul Conclav (2005), în care a fost ales Papa Benedict al XVI-lea. Neştiute sunt căile Domnului…

Faptul că avem, iată, pentru prima oară în istorie un Papă iezuit poate însemna şi un semnal de alarmă. Poate că Vaticanul a decis să scoată “artileria grea”, fiind pus în faţa unor încercări fără precedent, susţin analiştii. Cert este că iezuiţii sunt foarte aproape de cultură şi de ştiinţă, pe lângă teologie, au o formare complexă, apropiată de lumea în care trăim. Nu este cazul să enumăr acum ce personalităţi excepţionale au dat iezuiţii ştiinţei, faptul că observatoarele astronomice ale Vaticanului sunt conduse de specialişti în astronomie şi astrofizică iezuiţi etc. Biserica se aproprie şi instituţional parcă de o lume din ce în ce mai deschisă spre Cosmos. Cine ştie dacă nu cumva este şi acesta un semn că Biserica Universală are nevoie nu numai de buni comunicatori şi de păstori apropiaţi de inima oamenilor, profund oneşti, ci şi de oameni foarte bine racordaţi la Realitate. Poate cândva – chiar dacă unora le sună a SF – vom întâlni civilizaţii extraterestre (dacă nu cumva omenirea le-a şi întâlnit deja):