Un evreu, un țigan și un... Așa ar începe un banc. O maximă începe cu: Napoleon spunea undeva... Și chiar spunea: Nu trebuie să fii mai bun decît adversarul tău decît la locul și la timpul pe care ți l-ai ales. Cam așa stă și treaba cu alegerile, cu sondajele de opinie, cu Referendumurile.
Băsescu voia în 2009 să cîștige alegerile prezidențiale și s-a folosit de ura "poporului" față de parlamentari.
Pînă cînd vom fi însă ostaticii acelui referendum consultativ, altfel o simplă manevră electorală? Ieri, Băsescu a dezlipit de sub birou guma de mestecat pe care o molfăise și-n 2009 și-a luat-o din nou în gură.
Referendumul pentru parlament unicameral și 300 de parlamentari a venit într-un moment în care, dacă spuneai că trebuie să fie 1 parlamentar și zero camere, doar o debara incomodă, așa ieșea la referendum. De ce? Pentru că oamenii, ca și azi, îi vedeau la televizor că dorm la serviciu, că se uită la filme porno, că-s grași și le curge transpirația la ceafă pe șleaurile de grăsime, că după patru ani de mandat Declarația de avere arată ca și cum ar fi jucat vreo doi ai la Real Madrid, că nevestele lor își fac cumpărături cu mașina de serviciu a soțului de la Parlament, că sînt mari șmecheri prin județ unde-i pupă toți în cur, că e unul ca Voicu, că e una ca Anastase, că e unul ca Antonescu, hoți, hoațe, absenți cu aspirații.
Niciodată Băsescu nu a avut un argument pentru care ar trebui să fie 300 de parlamentari, iar nu 301, în afară de faptul că, cu cît sînt mai puțini, cu atît cheltuim cu ei mai puțin, ceea ce prinde foarte bine la "voința poporului". Tot ce-a spus a contrazis argumentația Comisiei Prezidențiale de Analiză a regimului Politic și Constituțional. Valeriu Stoica știe încă din 2006.
Parlamentul trebuie să ia în considerare "voința poporului" de la referendum, o zice CCR. O zice, cu o voce din ce mai pițigăiată, de p
