Cel mai titrat antrenor din istoria echipei Steaua, Emeric Ienei, împlineşte astăzi 76 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”

“Am avut şansă, dar am şi muncit foarte mult ca să ajung acolo unde am ajuns”

 “Număr zilele, dar de fapt nu asta este important, pentru că anii pe care îi împlinesc tot o să vină. Am aşteptat ziua de astăzi ca să-i chem pe copiii mei să sărbătorim într-o oarecare măsură, să mă sărbătorească mai bine zis.

M-am născut la Arad, într-o familie cu o stare materială destul de bună, bunicul meu era viticultor, tatăl meu a fost comerciant, iar eu am fost un copil normal, care s-a dus la şcoala primară, apoi la liceu şi, înainte de a merge la liceu, am început să joc fotbal la UTA. Asta a fost şansa mea cea mare, pentru că iubeam fotbalul foarte mult. Norocul nostru că atunci erau maidane, acum sunt stadioane, nu mai sunt maidane unde cresc copiii, de fapt şi ajung la o valoare, încât cei care îi adună câştigă foarte mulţi bani pe aceşti jucători. După liceu jucam deja la echipa I-a, la 16 ani şi jumătate la UTA, în Arad, am avut solicitări la Timişoara, dar mi-am dorit să fac performanţă, deşi am vrut să fiu avocat, dar până la urmă am ajuns profesor de educaţie fizică, m-a luat Steaua, CCA-ul pe timpul acela, şi atunci m-am înscris la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, la Bucureşti, pe care am terminat-o. Sunt antrenor de fotbal şi profesor de educaţie fizică.

Nu cred că este foarte interesant ceea ce s-a întâmplat cu mine, dar este interesant ce trebuie să facă fiecare copil care iubeşte fotbalul şi care vrea să ajungă un mare jucător. Ei trebuie să fie foarte, foarte convinşi că, fără a fi profesionişti, nu pot ajunge acolo. Şi îi sfătuiesc pe tinerii care vor să îmbrăţişeze o astfel de carieră să facă întotdeauna numai ce le place. Pentru că numai atunci poate să aibă efect activitatea ta, a