Aţi văzut vreodată un om năpădit de gînduri şi furnici
îmbrăcat în mantia lepădată de un înger prost?
Mila şi singurătatea le caut în fiece vară prin grădina maicii mele
roua pe care calc cu mişcarea înceată a poalei Domnului
cînd se plimba prin răcoarea grădinii şi nu l-a văzut
pe Adam dinainte. Să vă spun
că Adam era Principiu şi nu om din carne şi oase?
Nu are rost eu sunt prieten cu mîinile mele
cu ele trebăluiesc prin galeriile cîrtiţei pînă spre seară
om încăpăţînat şi singur
luceafărul în poziţia nouă îmi aduce aminte
că nu am un acoperiş deasupra capului
mai ales iarna cînd se aude în lemnul pomilor cum joagărul lumii
taie deja viitoarea cruce a lui Iisus. Să vă spun
că nu era Principiu ci om din carne şi oase?
Nu are rost dar mă crezi pe cuvînt că se va naşte încă o dată
şi va fi din nou urcat între tîlhari?
Măr nerod ros pe cînd erai pui de un iepure gras
am crezut mereu că vei trăi!
Crede şi tu cînd urzica pirul şi ridichea lunii
şoptesc în ploaie că grădina e un pămînt căzut din ciocul
rîndunicii africane în zbor peste Mediterana
– un meteorit intrat în atmosferă al cărui suflet vrea
să ia formă umană – şi s-a odihnit pe gardul lui Sinan.
Din muşcătura ei sfîntă răsare mintea tuturor florilor
numele lor dau de gol lumea
aşa cum mîna unei femei care încuie pe furiş uşa
dă de gol femeia care se întoarce la ziuă în patul bărbatului
doborît de tăria şnapsului de cucută.
Să vă spun că dragostea se împrumută
nu se oferă?
Nu are rost eu sînt un oracol prost.
Aţi văzut vreodată un om năpădit de gînduri şi furnici
îmbrăcat în mantia lepădată de un înger prost?
Mila şi singurătatea le caut în fiece vară prin grădina maicii mele
roua pe care calc cu mişc
