Cele două naţionale au mai jucat doar în 1999, însă atunci oaspeţii de astăzi erau parte dintr-o Iugoslavie ciuntită, alături de Muntenegru.
Pe 13 mai 1990, Dinamo Zagreb şi Steaua Roşie Belgrad au prefaţat războiul din Iugoslavia. Scânteia au aprins-o fanii oaspeţilor, care au devastat arena “Maksimir” din Zagreb. Paiele pe foc le-a pus poliţia iugoslavă, controlată de sârbi, dedicată doar ultraşilor gazdelor. În conflict au intrat chiar şi jucătorii. Nume mari: Pancev, Savicevici, Prosinecki sau Boban. Ultimul a devenit un adevărat erou pentru fanii croaţi, după ce i-a aplicat o lovitură de kung-fu unui poliţist care-l altoia cu bastonul pe un suporter al gazdelor! Pentru mulţi, acel derby sângeros a fost semnalul furtunii. În iunie 1991, Croaţia şi-a declarat independenţa faţă de Iugoslavia. Urmarea? Patru ani de război şi între 8.000 şi 16.000 de morţi, în funcţie de sursele citate, sârbe sau croate.
“Vukovar 1991” şi “Maksimir 1999”
O singură dată cele două rivale au mai jucat, până acum, o “dublă”, după război. În urmă cu 13 ani. Atunci, Croaţia a întâlnit Republica Federală Iugoslavă, adică Serbia plus Muntenegru. 0-0 la Belgrad, apoi returul pe “Maksimir”. Episodul a fost rememorat, pentru “Gazzetta dello Sport”, de către Sinişa Mihajlovici (44 de ani). Acum selecţionerul Serbiei. “Era ultimul meci, decisiv pentru calificarea la Euro 2000. Stadionul din Zagreb? Un vulcan, poliţie peste tot. Războiul era încă proaspăt în memoria tuturor. Pe teren eram mulţi foşti coechipieri care jucaserăm pentru Iugoslavia, şi care acum eram de alte părţi ale baricadei”.
Pe cel mai vizibil banner al fanilor croaţi scria mare: „Vukovar 1991”. Numele oraşului din estul Croaţiei, simbolic pentru război, asediat timp de 87 de zile de forţele armate iugoslave, sprijinite de grupări paramilitare sârbeşti. Şi locul unde s-a născut şi a crescut Mihajlovici. Fi
