GEO BOGZA

Arestat pe neaşteptate şi instruit de un anchetator care îşi propusese să-l terorizeze („avea şi el un băiat de vârsta mea dar, dacă l-ar prinde făcând poezii cum erau cele din Poemul invectivă, nu ar ezita să îl strângă imediat de gât”), tânărul nonconformist transmite peste ani o amintire aproape agreabilă a acestei prime întâlniri cu justiţia în calitate de acuzat: „Închisoarea a constituit o experienţă special de interesantă pentru mine, prin varietatea tipurilor umane, particularităţile limbajului folosit acolo şi prin alte multe aspecte, toate inedite. Stăteam împreună cu alţi zece infractori de drept comun, într-o celulă căreia i se spunea <>. Personajul cel mai pitoresc al acestei adunături era un anume Buzatu, care se ocupa cu comerţul în închisoare – nu era comerţ la negru, ci mai degrabă la alb, după cât era de ieftină marfa! El vindea în primul rând tot felul de obiecte de îmbrăcăminte achiziţionate de la cei abia veniţi şi repede răzbiţi de foame, care le dădeau pe nimic, ca să-şi poată face rost de ceva hrană în plus. Avea o voce foarte puternică şi groasă, care se auzea mai tot timpul: <> etc.” Şi Bogza nu-şi refuză plăcerea de a cumpăra de la Buzatu un ţigaret de chihlimbar care s-a bucurat de mare succes printre ceilalţi deţinuţi pentru că, „dacă îl puneai la ochi, privirea îţi răzbătea într-un peisaj feeric, unde o femeie goală, subţire şi pieptănată cu breton, stătea rezemată de nişte stânci, păzită de un câine superb, un ogar. Ţigaretul a început să facă ocolul camerei...” (p.208).

A doua detenţie, de numai câteva zile, în aceeaşi celebră închisoare Văcăreşti, are însă meritul de a fi inspirat o serie de reportaje despre viaţa din închisoare, pe care victima le publică în ziarul Tempo, la care lucra pe atunci ca reporter, la scurt timp după eliberarea produsă în urma intervenţiei r