Dumpingul social se practică încă pe scară largă în Europa, uneori în condiții care pot părea strict legale. Astfel, Belgia, prin intermediul miniștrilor muncii si economiei, Monica de Coninck și Johan Vande Lanotte, a depus saptămâna aceasta o plângere împotriva Germaniei in fața Comisiei Europene pentru dumping social în abatoarele si in sectorul industrial al cărnii din Germania.

La fel, încă de anul trecut o coaliție de sindicate din Franța depusese o plângere simimilara in fața Comisiei UE tot impotriva Germaniei. Dumpingul social e argumentat prin cifre clare si a fost făcut posibil de diferența in legislatie intre Germania si țări precum Franța si Belgia. In Germania, costul muncii in anumite sectoare este extrem de coborât, iar muncitorii sint in general originari din România-Bulgaria (țări mentionate explicit in plângerea belgiană), fără protecție socială si gata să accepte orice condiții.

Asta face că foarte multe fabrici si întreprinderi din sectorul cărnii din Franța si Belgia își mută de la o vreme activitățile principale in Germania. În Belgia, decuparea unui porc costă aproape 5 euro. In Germania se poate coborî pînă la 1 euro !...

În Franța și Belgia, costul muncii este extrem de ridicat in comparație cu Germania. Acolo, muncitorii est-europeni pot lucra 60 de ore pe săptămână fiind plătiți deseori doar 3-4 euro pe oră, fără asigurari si fără drept la pensie. Ministrul belgian al economiei Johan Vande Lanotte a calificat chiar condițiile de munca din Germania drept „inumane". Presa belgiană le-a comparat cu cele din China.

La fel, in sectorul construcției de automobile din Germania, rentabilitatea e asigurata în unele uzine de numărul mare de muncitori estici plătiți mult mai puțin decât germanii.

Teoretic, Germania este in regulă cu legislația europeană, care permite însă multe a