Premierul Victor Ponta a preferat să pună decizia unor importanţi intelectuali români de a nu lua parte la Salon du Livre de la Paris, unde România are anul acesta statutul de invitat de onoare, pe seama a ceea ce socoteşte a fi vechiul şi prostul obicei românesc de a face rău atunci când ar trebui să faci bine. Pe seama divizării şi a vocaţiei pentru scandal, calificate drept năravuri şi hibe naţionale.

Cine face rău?

Desigur, domnul Ponta crede că cei ce fac rău, cei ce vor scandal sunt refuznicii, în vreme ce dl. Andrei Marga, preşedintele ICR, ale cărui strategii şi atitudini au determinat acţiunea de protest a unor scriitori precum Mircea Cărtărescu, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, Neagu Djuvara dar şi a altora, ar fi întruchiparea binelui.

Primul ministru se pare că nu observă sau nu vrea să observe câteva lucruri. În primul rând că în cele câteva luni de când se află în fruntea ICR, dl. Andrei Marga a izbutit să devină profund antipatizat de multe dintre marile personalităţi culturale româneşti. Că prin vorbele sale necugetate, prin deciziile lui controversate, prin gesturile uneori radicale, prin arbitrariul cu care conduce instituţia, preşedintele ICR şi-a subminat prestigiul şi autoritatea dobândite prin anvergura carierei sale universitare, dar şi în timpul în care a condus Ministerul Educaţiei.

Oameni care până mai ieri se numărau printre susţinătorii d-lui Marga, aşa cum e cazul regizorului Andrei Şerban, se află astăzi printre cei mai acerbi critici ai săi. E limpede pentru oricine că, în ultimele două-trei săptămâni, prin atitudinea revanşardă adoptată, prin cuvinte tari şi replici acide dar neconforme statutului său, Andrei Marga a izbutit nedorita performanţă de a coagula împotriva lui şi a comportamentului domniei-sale nemulţumirea atât a intelectualilor de stânga, reuniţi, să zicem, în jurul unei publicaţii precum Observato