Profită de mintea umană dornică să pună lucrurile în ordine şi foloseşte această strategie împotriva noastră. Acesta este secretul succesului jocului Tetris, un meci al minţii cu figurinele colorate.
Forme năstruşnice, o coloană sonoră cu origini ruseşti şi un concept simplu: logica organizării. Acestea sunt ingredientele revoluţiei în divertisment pe care jocul Tetris a generat-o.
Din 1986, anul de lansare al jocului, milioane de fani au răspuns provocării şi s-au aventurat într-un război cu mintea şi sufletul, doar-doar vor ieşi victorioşi. Timpul a trecut, consolele de jocuri şi-au întărit poziţia pe piaţă, dar jocurile puzzle au continuat să aibă un loc special în inimile tuturor.
Scriitorul Jeffrey Goldsmith a fost atât de obsedat de acest joc, încât a dedicat un articol ipotezei potrivit căreia Tetrisul creează dependenţă. Lucrurile nu s-au oprit aici. S-a vorbit despre un fenomen, numit „efectul Tetris“, pe care acest joc l-a declanşat şi despre modul în care imaginţia oamenilor s-a transformat într-un microunivers omonim acestui puzzle electronic.
De ce are Tetrisul un impact aşa de mare? Psihologul Tom Stafford consideră că acest joc are la bază „efectul Zeigarnik“, numit aşa după expertul rus Bluma Zeigarnik. Specialistul susţinea că problemele nerezolvate rămân în memorie până în momentul în care sunt soluţionate. Tetrisul menţine atenţia jucătorului oferindu-i permanent sarcini de rezolvat. Fiecare figurină reprezintă o problemă ce trebuie rezolvată şi, în acelaşi timp, o eventuală soluţie.
Teoria jocului
În aparenţă, detaliile jocului sunt simple, dar sarcinile venite în permanenţă cresc gradul de dificultate al acestui puzzle electronic. Piesele care întregesc construcţia fac loc următoarelor figurine, iar acest lanţ vicios atrage jucătorul. Tetrisul provoacă şi oferă soluţii, iar piesele pot fi coordonate cu ajutorul
