-AA+A

„Măsline aproape gratis”, proze de Alexandru Vlad Proza lui Alexandru Vlad ascunde mai multe caracteristici, ascunde un discurs propriu, care nu e de găsit la alţi prozatori, creaţia sa se impune printr-o particularitate a genului şi în motivele abordate, în temele pe care şi le asumă şi prin mijloacele stilistice de care se foloseşte. Am spus „ascunde”, deoarece şi în roman, şi în proza scurtă, la Alexandru Vlad bântuie ceva care nu e exprimat clar, lăsând loc anume misterului şi tentaţiei de a nu-l dezvălui vreodată, făcând taina să pulseze undeva ca un magnet al spiritului. În „Măsline aproape gratis” (Editura Charmides, Bistriţa, 2012), prima povestire, „Alungarea din Paradis”, ne introduce în misterele Paradisului, după ce Dumnezeu i-a alungat de acolo, cam intempestiv, pe Adam şi Eva. De ieşit, au ieşit, n-au avut încotro. Dar în ce direcţie s-o ia? În primul rând că nu prea ştiau ce e cu lumea, în ce constă ea înafara perimetrului originar şi ce primejdii cumplite ascunde. Bagaje nu aveau, nici măcar hainele de pe ei. Condiţiile meteo nu erau, nici pe departe, cele din incintă. S-o ia spre stânga sau spre dreapta? Le era totuna, din moment ce drumul înapoi nu era posibil. Ştim cu toţii cum se manifestă mânia lui Dumnezeu: cu tunete şi fulgere care, odată declanşate, antrenează fără îndoială aproape întotdeauna ploaia... În realitatea terestră se întâmplă tot aşa. Era copil, iar după o serie de boacăne – spânzurase şi pisica, se pare – bunica l-a scos în faţa porţii şi i-a spus că e liber să o ia încotro vede cu ochii. L-a prins groaza. Lumea întreagă i se părea plină de primejdii, peste câteva ore foamea urma să-l doboare, întunericul nopţii să-l gâtuie. Ploaia părea spânzurată deasupra capului, nu aştepta decât un semn. Cumplit era de neajutorat. Paradisul său rămăsese în urmă. Singurul loc sigur şi cald pe pământ era în curtea casei, raiul,