- Istoric - nr. 57 / 22 Martie, 2013 Ce anume trece sub tacere si cum falsifica atat de izbitor istoria – manualul si ghidul "Istoria secuilor” Vorbind despre cel mai mare principe al Ardealului, Gábor Bethlen, autorii volumului nu spun nimic, in capitolul 12 ("Principele Transilvaniei si secuii”), despre faptul ca, in prima parte a secolului XVII-lea, Marele Principe al pacii si al dezvoltarii, nu numai ca i-a asezat pe iobagii romani, intr-un numar semnificativ, in Tinutul Secuiesc, dar, ca mare domnitor al convietuirii si al tolerantei politice, a facut foarte mult pentru cultura locuitorilor romani din Transilvania, prin construirea unor scoli, biblioteci si biserici si prin traducerea in limba romana a Bibliei. Astazi, cand exista posibilitatea ca elevii maghiari din Romania sa invete concomitent istoria Romaniei si istoria propriei lor natiuni si nationalitati, este de la sine inteles ca interesul public se indreapta (adica ar trebui sa se indrepte!) spre culmile trecutului nostru istoric. In acest sens, un exemplu este si domnia, pasnica si constructiva, a principelui Gábor Bethlen, care pentru noi a insemnat atata invatatura, dreptate, exemple si avertizari, si care, intr-un scurt timp istoric, a facut – cu toate ca a fost nevoit sa se framante intre cei doi dusmani infricosatori: Viena si Constantinopol – "raiul de pe pamant” din mica Transilvanie jefuita. Gábor Bethlen a reusit toate aceste lucruri prin consecventa sa fata de principiul calauzitor pe care l-a scris pe drapelul sau: "Salvo jure alieno!” – "Fara insultarea drepturilor altora!”. Traind si domnind dupa acest principiu calauzitor, Gábor Bethlen a devenit Marele Principe si este un exemplu si in zilele noastre. In acest personaj istoric, marele maestru al scrierii romanului maghiar modern, Zsigmond Moricz, l-a respectat pe domnitorul fara seaman, care "a facut ca popoarele sa se indragosteasca