Domnul Gheorghe era condamnat să-și petreacă restul vieții în beznă. Ca prin minune, acum vede iar. O mamă cu suflet mare a fost de acord să îi dea corneea fiului ei decedat.
Gheorghe Radu și-a neglijat ochii. Ajunsese să vadă la 30% din capacitate și aproape că uitase culorile. Acum o săptămână, medicii de la Spitalul Militar Central i-au luat ceața de pe ochi
Sursa: RĂZVAN PETRESCU
Sursa: RĂZVAN PETRESCU
Marţi, 12 martie, a fost ziua în care un bărbat a plecat pe lumea cealaltă, iar altul a ieşit din întuneric. Primul a murit în toiul nopţii, la Oradea, intoxicat cu antigel, iar câteva ore mai târziu, la Bucureşti, corneea lui era deja la altcineva. Am putea vorbi mai des despre astfel de minuni dacă nu am avea o lege strâmbă.
Deşi corneea s-ar putea recolta fără probleme şi de la cadavrele de la morgă, legea nu mai permite decât transplant cu ţesut de la donator în moarte cerebrală, cu consimţământul rudelor de gradul I. Iar dacă este ceva ce familia nu ar da, aceia sunt tocmai ochii.
Salvat în ultima clipă
În rezerva de la etajul şase a Spitalului Militar Central, domnul Gheorghe Radu, 57 de ani, se simte de parcă a trăit un miracol. Aflase în urmă cu câţiva ani că are o boală care „îi bombează” corneea, dar nu o băgase în seamă. Acum trei săptămâni, a venit aici cu ochiul stâng plin de puroi. Recunoaşte că nu ar fi venit nici acum dacă infecţia trecea cu leacuri de la farmacie. Bărbatul a mers iniţial la un doctor din Suceava care s-a crucit: corneea i se putea perfora la un strănut mai puternic.
Într-un final, s-a internat la Spitalul Militar din Bucureşti, unde mai fusese acum cinci ani. „Aici am întâlnit- o pe vechea mea doctoriţă, Daniela Şelaru, care mi-a promis de la început că va face totul. După două săptămâni în care am stat la aparate cu hamul pe mine, mi-a zis că s-ar putea să-mi găsească o cornee ş
