- Editorial - nr. 58 / 23 Martie, 2013 Am cunoscut zilele trecute o distinsa doamna, absolventa de Politehnica, extrem de preocupata cu respectarea regulilor privind Postul. Chiar daca lucreaza intr-o institutie importanta, pe o functie care presupune mult consum de energie psihica, doamna este foarte riguroasa in respectarea postului sufletesc si trupesc. Dincolo de acest aspect, femeia respectiva traia o anumita fericire, convinsa ca, renuntand la anumite bucate, la alcool, tigari, dulciuri, cafea, distractii, organismul uman isi recapata energia consumata pe timpul iernii. Atunci cand imbini cele doua aspecte, postul poate sa ne introduca o stare de echilibru in sufletul si trupul omului. Sa ne reamintim doar ca originea Postului Sfintelor Pasti se afla in traditia crestina, unde el inseamna o perioada de sapte saptamani, cu un regim sever de hrana si viata, din solidaritate cu patimile lui Hristos. Din nefericire exista si persoane care profita de post, considerandu-l o dieta de slabit, ignorand sensurile duhovnicesti. Supermarketurile ofera o gama diversificata de alimente etichetate cu recomandarea pentru post, in marea majoritate a cazurilor aceste marfuri sunt mult mai scumpe, de multe ori prohibitive pentru omul de rand. Crestinul zilelor noastre merge pe calea de mijloc, o masura inteleapta din toate punctele de vedere. Odata, oamenii postesc pentru ca protoparintii nostri Adam si Eva nau respectat postul, au calcat porunca ascultarii si au fost dati afara din Rai; noi trebuie sa-l respectam, ca sa putem intra iarasi in rai; este un sfat dat in urma cu secole de Sfantul Vasile cel Mare. Exista si crestini care se intreaba in ce masura postul mai este actual pentru omul contemporan. Problema postului este o chestiune extrem de importanta si tine, in primul rand, de trairile fiecarui om in parte. Postul nu trebuie sa fie un motiv de mandrie, dimpotriva el re