Literatura română e „misterioasă”, „ştim foarte puţine despre ea” a mărturisit Florence Noiville, jurnalistă la „Le Monde“, moderatoarea dezbaterii „Limba - ultima libertate“ cu Radu Aldulescu, Florina Ilis şi Doina Ioanid în mijlocul salonului parizian, în prima zi deschisă publicului.

Emisiuni la televiziunea franceză, la Radio France Culture, pagini generoase în „Le Monde des livres“, „L’ Humanité“ şi „20 minutes“ au aprins reflectoarele asupra scriitorilor români: „Noua literatură română ar putea fi o mare surpriză pentru Occident” scrie „Le Monde des livres“, citându-l pe Lucian Dan Teodorovici al cărui roman „Matei Bruno“ a apărut în traducerea franceză a lui Laure Hinckel la editura Gaia.

„Adulterul sub ochii lui Ceauşescu” titrează Stephanie Dupays despre Gabriela Adameşteanu, numită „marea doamnă a literelor româneşti” care arată în Provizorat , tradus de Nicolas Cavaillès pentru Gallimard, cum dictatura infiltrează iubirea şi o distruge. Radu Aldulescu scrie „romanul unui netrebnic”, distilat de „o ironie rece” apreciază Florent Georgescu despre Amantul colivăresei , tradus de Dominique Ilea şi publicat de editura Syrtes.

Aplaudaţi la scenă deschidă au fost matematicianul şi semioticianul Solomon Marcus, traducătoarea Houria Abdelouahad, poetul şi traducătorul Bogdan Ghiu pe care fizicianul şi filozoful Basarab Nicolescu i-a condus în „culisele scriiturii” pentru a dezbate despre „principiul incertitudinii”. „Actul de a scrie îşi creează culisele odată cu procesul exprimării”, a punctat Bogdan Ghiu, pentru care misterul actului de creaţie nu e în urmă, ci tot timpul în faţa scriitorului. Despre cât de fertile sunt crizele societăţii româneşti actuale pentru scriitori au dialogat, la pavilionul României, Bogdan Teodorescu, Florina Ilis şi Ioana Drăgan.

Singurătatea scriitorului în exil i-a animat la discuţie pe