Compusă în condiţii de cenzură agresivă şi cu o atmosferă de paranoia învăluind momentul premierei, opera compozitorului italian rămâne şi astăzi unul din standardele repertoriului internaţional de muzică clasică

În 1850, de Giuseppe Fortunino Francesco Verdi se auzise mai degrabă între graniţele ţării natale. Izolat pe o moşie situată lângă oraşul în care se născuse, Busseto, compozitorul italian scria obsesiv muzică, zi după zi, an după an, încercând să-şi construiască renumele şi să-şi ducă la îndeplinire visul pe care-l avea de când participase la prima reprezentaţie de operă.

În acel an, totul avea să se schimbe pentru Verdi. Proaspăt căsătorit cu o soprană aflată la finalul carierei, în ceea ce a fost un mare scandal în epocă, Verdi încerca să uite de moartea primei soţii şi a celor doi copii, aşternând note pe portativ. Când a descoperit textul ce avea să stea la baza operei „Rigoletto“, Verdi a ştiut ce urma să se întâmple: scandalul, uralele, celebritatea postumă.

Aceasta este povestea prescurtată a modului în care a luat naştere una dintre cele mai importante lucrări ale repertoriului de operă mondial. O lucrare de care vă veţi putea bucura, în 29 martie, alături de „Weekend Adevărul“, într-o colecţie ce încearcă să vă aducă mai aproape capodoperele muzicii de operă.

Povestea nescrisă a operei „Rigoletto“ începea pe când Verdi, în vârstă de 20 de ani, ajungea la Milano, cu vise de celebritate în gând şi arzând de nevoia de a-şi perfecţiona tehnica. Ajuns în actuala „capitală a modei“, viitorul mare compozitor frecventează reprezentaţiile de operă din oraş,

luând, în paralel, lecţii în teoria contrapunctuală. La revenirea în oraşul natal, Busseto, devine profesorul de muzică local. Se bucură de entuziasmul şi ajutorul financiar al unui comerciant din zonă, Antonio Barezzi, cel care îl şi invită să-i devină profesor fiice