Viața în căminele de nefamiliști era palpitantă. Mai ales când te trezeai la ușă cu un milițian, ascultai Europa Liberă și la tine dormea un prieten mahmur. Un cititor ne dă detalii. Sursa: DINU LAZĂR

C.Simion: „Cu toate că Mircea, un prieten al meu, venise beat şi alungat de nevastă, să doarmă la mine, înainte de ora şase m-am trezit, ca de obicei am pornit radioul Selena, de care eram foarte mândru şi l-am dat tare ca să-l aud din baie. Era fixat pe Europa Liberă, post care se prindea acceptabil dimineaţa când bruiajul era mai mic. Nu au trecut decât câteva minute când soneria de la uşă a început să sune insistent. În faţa uşii cine era? Tovarăşul căpitan Selniceanu Mihai de la Inspectoratul Judeţean de Miliţie Harghita – Serviciul Judiciar.

Îl cunoşteam din auzite şi din vedere. Sosise în Miercurea Ciuc la începutul anilor 80 şi îl vedeam prin localurile din Ciuc, dar mai ales prin separeurile barului „Intim” de pe strada Petoffi. Se mai întâmpla ca miliţienii să facă controale în cămin şi neînsoţiţi de reprezentanţii întreprinderii, fie pentru că administratorul nu vroia să se pună rău cu chiriaşii, fie pentru că miliţienii aveau interese personale prin cămin. Unii făceau curte unor fete ce locuiau în cămin şi, rămânând peste noapte aici, îmbinau plăcutul cu utilul. Alţii participau neinvitaţi la vreun chef, bineînţeles fără să “cotizeze”.

Deşi căpitanul se uita urât la mine şi nici măcar nu mi-a răspuns la salut, m-am întors să scot buletinul din buzunarul gecii şi să îl prezint, pentru că ştiam că asta dorea. În momentul în care i-am întins buletinul l-a luat şi a strigat: „Ce faci, bă? Asculţi Europa Liberă? Şi mai instigi şi vecinii? Închide repede aparatul până nu-l confisc sau îl arunc pe geam!” Abia atunci mi-am dat seama care-i problema şi că situaţia devenise periculoasă. Am închis urgent aparatul, în timp ce se răstea în continuare. @N_P