Lupta pentru deprecierea monedei proprii nu se duce întotdeauna pe căi cinstite. Problema este că, de multe ori, oficialii uită că moneda slabă poate dăuna serios și populației proprii

Moneda euro este supraevaluată, în prezent, cu cel puțin 10%, conform studiului Eurozone Forecast realizat de Ernst & Young. În principal pentru că investițiile din sectorul de afaceri al zonei euro sunt prognozate să scadă cu 2% în 2013, iar competitivitatea regiunii este lovită și de recesiunea de anul trecut. Analiștii Ernst & Young se așteaptă ca moneda europeană să coboare până la un nivel de 1,25 dolari până la sfârșitul acestui an, însă va depinde și de situația fiscală a SUA, care ar trebui să scape de incertitudini.

Cam așa se prezintă zona euro, de care România depinde într-un procentaj foarte mare, în războiul valutelor ce pare a fi cuprins întreaga lume. Principala problemă a europenilor este, paradoxal, Banca Centrală Europeană (BCE) și sistemul pe care l-au creat. Paradoxal, deoarece ar trebui să fie principalul atu în competiția economică globală.

Numai că BCE este limitată în a tipări bani fără acoperire, neavând libertatea unei bănci naționale cu un sistem fiscal integrat. Cum este cazul Federal Reserve, al Bank of Japan sau chiar al Băncii Naționale a României. Deși pe termen lung modelul BCE, bazat pe constrângeri fiscale și austeritate bugetară, ar trebui să fie câștigător, pe termen scurt lejeritatea SUA în ceea ce privește „producția“ de monedă este învingătoare.

Economiile mici pierd

În fapt, totul se reduce la capacitatea unei economii de a emite monedă și de a găsi cumpărători pentru emisiuni. Cu cât valuta este mai disponibilă, cu atât își reduce din valoare. Și, evident, cu sprijinul unei economii dezvoltate și stabile, nu se ajunge nici la hiperinflație sau la deprecieri masive și bruște ale mon