Se simt neputincioşi, nu mai au niciun chef de viaţă, au insomnii şi le-a pierit pofta de mâncare. De cele mai multe ori, în lipsa unui suport, moartea apare ca singura soluţie posibilă. Este vorba despre sutele de ieşeni care duc o luptă crâncenă cu depresia. Nu toţi apelează însă la ajutor, pentru că nu toţi ştiu că au devenit victime ale unei boli neînţelese de oamenii obişnuiţi.
Unii duc lupta până la capăt, evadează din tristeţea care le-a pus săpânire pe minte, dar se reîntorc în acelaşi punct din care au plecat. Se întâmplă acest lucru pentru că psihiatria nu reprezintă un interes major pentru stat, bolile mintale nu sunt la fel de importante precum alte maladii răsunătoare în lume. Acest lucru se vede în lipsa unor centre de sănătate mintală suficiente în judeţul Iaşi, a unor îngrijiri de înaltă performanţă pe care pacienţii să le primească, dar şi a unui număr mic de specialişti care să-i ajute pe bolnavi în momentele tumultuoase prin care trec.
Depresia este o boală care apare atunci când te aştepţi mai puţin. Trăsăturile principale sunt lipsa plăcerii faţă de lucrurile care înainte reprezentau un interes, dispoziţia tristă, energia redusă, gândirea pesimistă, lipsa apetitului, insomniile, anxietatea şi iritabilitatea. Acesta este tabloul unei persoane cu tulburări depresive. „Toate simptomele ar trebui sesizate de familie, pentru a se încerca luarea unor măsuri. Pacientul are o dispoziţie caracterizată prin suferinţă, durere, tristeţe, stări care nu se ameliorează şi care duc, treptat, la deteriorarea în plan profesional şi în plan socio-familial“, a declarat medicul psihiatru Ovidiu Alexinschi, purtător de cuvânt al Spitalului de Psihiatrie.
Povestea doamnei Călina
Aceasta este descrierea doamnei Călina, o femeie în vârstă de 65 de ani. A devenit pacient fidel al Spitalului „Socola“, după ce şi-a dat seama că-şi pune
