Intenţia înfiinţării The Doors apare în vara lui 1965, când Jim Morisson şi Ray Manzarek, foşti colegi la şcoala de „film” a faimoasei UCLA (University of California Los Angeles), se vor regăsi întâmplător pe una din plajele de fiţe ale metropolei, deşi la finalizarea studiilor avuseseră sentimentul că fiecare îşi va urma calea în viaţă, cu puţine şanse de revedere. La întâlnire, Ray va afla despre noua preocupare a lui Jim (cel ce se dovedise înzestrat pentru a ajunge un bun regizor de film), de a compune cântece şi s-a arătat interesat de destăinuirea acestuia, mai ales după ce Jim va susţine că „am notat ceva dintr-un extraordinar concert de rock’n’roll ce se desfăşoară în capul meu”. Fiind încurajat de Ray, Jim nu se va sfii să fredoneze, „la botul calului”, una dintre piesele compuse, fapt îndeajuns de convingător pentru a fi invitat în trupa Rick and the Ravens, în care Ray cânta alături de fraţii săi, Rick şi Jim Manzarek. Ce înseamnă soarta, câteodată; până la acea întâlnire astrală, Jim nu se gândise nici un moment că va ajunge vocalistul vreunei formaţii, dar percutanţa stilului poetic al compoziţiilor sale va împlini consecinţa logică a celor ce vor urma pentru trupă, dar mai ales pentru istoria muzicii rock.

Al treilea membru fondator Doors, bateristul John Densmore, cânta în cele timpuri în grupul The Psychedelic Rangers, dar îl cunoştea pe Ray de la întrunirile de meditaţie transcedentală din zonă, aşa încât, în august 1965, nu va refuza să se alăture “corbilor” ce îşi vor schimba denumirea, cu acest prilej, în The Doors. Acest nume a fost ales din titlul cărţii lui Aldoux Huxley, The Doors of Perception, şi pentru finalizarea completărilor necesare trebuie consemnat că tot în acel august 1965 soseşte ultimul mohican al componenţei consacrate, chitaristul Robby Krieger.

Un şir de concerte ce fac parte din legenda grupului, la faimosul, în