- Cultural - nr. 58 / 23 Martie, 2013 "Viseaza-te pe tine insuti, ca sa poti sa fii, cand te trezesti”... ..."Dar mai inainte de toate, noi suntem semintele si ne pregatim din noi insine sa ne azvarlim in altceva cu mult mai inalt, in altceva... care poarta numele primaverii... A fi inlauntrul fenomenelor, mereu inlauntrul fenomenelor. A fi samanta si a te sprijini de propriul tau pamant.” (Nichita Stanescu, A unsprezecea elegie) Este motto-ul de pe blogul Ralucai Moisoiu. Fie si numai pentru atat, fara a-i vedea lucrarile, adorandu-l eu pe Nichita, Raluca mi-a starnit imaginatia si dorinta de a o invita sa expuna in micuta noastra galerie. Miercuri, 20 martie, Soarele a traversat ecuatorul ceresc, trecand din emisfera australa in cea boreala. A fost, asadar, Echinoctiul de primavara, ziua devenind egala cu noaptea, si ne-am agatat de triumful (doar astronomic, din pacate!) al asteptatei lumini, in continua crestere de-acum, fata de noapte, care se va micsora, se va micsora..., necajind muzele si pe artistii romantiosi. Capricioasa si inselatoare este vremea aceasta, in care, iata, iarna isi face curatenie mare, de Pasti, scuturandu-si de dimineata cerga de nea peste timidul fir al ierbii. Parca nici soarele nu se incumeta sa-si scoata chipul, sub biciul ploii nehotarate daca sa fie sau nu lapovita, ori binefacatoare, umeda camasa germinatiei. Dar noua, acum si aici, nu ne pasa! Nu ne pasa, fiindca, intr-o lume a degringoladei totale, avem cativa stropi de certitudine. Si aceasta certitudine este vibratia, TRAIREA - emotia asteptarii a ceva... imaterial, indicibil, dar minunat, prin culoare si sens. Culoarea, total dezinhibata, patrunzandu-ne porii inteligent, rafinat, persuasiv, ademenitor si fermecator, printr-o anume, foarte speciala, inocenta a privirii, comparabila poate, cu traiectoria mirata a creionului strans tare, tare, in manuta de copil. Copii