Românii ştiu de mititeii lor, iar chinezii fără orez ar muri de foame. Francezii ţin ştacheta sus, mai mult de orgoliu! Sursa: EVZ
Orice poţi să-i scoţi din cap românului mai puţin un lucru: mititelul naţional. Iar atunci când e perpelit de nea Sandu „Cocoşatu’”, gratargiul localului omonim din Băneasa, mititelul e deja folclor!
Chinezii ne-au invadat după revoluţie, însă puţini ştiu că primul cap de pod l-au cucerit încă din 1978. Atunci s-a înfiinţat Nan Jing, primul restaurant chinezesc din România.
Francofili suntem de vreo două veacuri, iar gastronomia franţuzilor e şi acum la mare modă. La Chocolat, pe Beller, e chiar fiţă!
Filozofia mititelului
În ’92, cu trei mese şi-un grătar, vizavi de capătul tramvaiului care te lasă fix lângă aeroportul Băneasa, s-a deschis o cârciumă emblematică: „La Cocoşatu”. Lângă grătarul celebrului nea Sandu, păstrătorul secretului celor mai buni mititei din Bucureşti, parchează de la egal la egal X5-uri, Q7-uri şi Dacii reblagite. În faţa micilor cu toţii suntem egali!
Secretul Cocoşatului
Mirosul mititeilor îl simţi cum dai colţul şi intri pe bulevardul Aviaţiei. Vecinii lui nea Sandu Cocoşatu musai că-s masochişti, aşa de bine miroase! Comanda logică a fost un platou de mici la trei lei şi douăj’ de bani bucata, cu pâine şi muştar, o duzină de cârnaţi de Pleşcoi, la 11 lei „suta” două rotocoale de cârnaţi proapeţi cu cartofi tăiaţi în patru şi prăjiţi, başca un castron de castraveţi muraţi şi gogonele îţi pun pe loc burta la cale! Un oltean din Craiova mai că se îneacă: „Micii ăştia nu se mestecă, se sug!”.
Un draft de bere la şapte lei halba alunecă la fix. Iar o ciorbă de burtă fiartă cu zeamă de oase de vită şi decorată cu felioare de gogoşari muraţi, cu toate acareturile, la 12 lei bolul a fost completarea firească. După două baterii de „Fata-n iarbă”, cum ştie lumea dry muscat-ul de Ji
