Epurare mecanică, epurare biologică, grătare rare, pompare, grătare dese, desnisipatoare - toţi aceşti termeni fac parte din procesul prin care apele uzate de bucureşteni sunt curăţate în Staţia de Epurare de la Glina, la 12 kilometri sud de Bucureşti.

De cum intri pe platforma de la Glina te întâmpină un miros persistent de canal. Chiar dacă toate utilajele sunt noi, mirosul de la apa murdară pătrunde peste tot. Pentru a arăta aşa cum sunt în prezent, apele Dâmboviţei trec prin două faze de epurare: cea mecanică şi cea biologică.

FOTO: GÂNDUL/ Apa uzată din Bucureşti întră prima dată la grătarele rare

Experţii de la Apa Nova, compania care a câştigat în urmă cu un an şi jumătate contractul pentru epurarea apelor de la Primăria Capitalei, spun că apa ce intră la Glina are nevoie de un timp total de tranzit de 8-10 ore pentru a fi purificată.

Circuitul apei începe cu epurarea mecanică, în zona grătarelor rare, care au ochiuri de 50 milimetri şi prin care se îndepărtează materiile din apă mai mari de 50 de milimetri. De aici, se strâng zilnic două containere de mizerie.

„Uneori în zona grătarelor rare ajung obiecte mari pe care bucureştenii le aruncă în apă - de la electrocasnice până la animale de mici dimensiuni, materiale textile sau lemne”, explică Dan Şerbănoiu, director de comunicare la Apa Nova.

Apa uzată a Bucureştiului ajunge la Staţia de Epurare de la Glina cu un volum mediu de 11,5 mc/s. Însă, nu tot acest volum este curăţat de impurităţi.

FOTO: GÂNDUL/ Experţii de la Glina spun că bucureştenii aruncă de multe ori obiecte mari în apă

„În staţie se pot prelua în mod uzual în jur de 8-10 mc/s. Din aceştia 5 metri cubi se pot epura doar mecanic, iar ceilalţi 5 mc se pot epura şi biologic. Adică o parte din apă este curăţată numai mecanic fără niciun fel de intervenţie, iar cealaltă se tratează şi