Clădirea, reconstituită pe platoul din faţa Sălii Sporturilor, a fost serios avariată. Una dintre laturi, realizată în tehnica butaforiei, s-a prăbuşit şi a fost distrusă în urma căderii, iar o alta s-a curbat sub presiunea vântului.
Primăria a lansat, în decembrie 2012, un proiect menit să le prezinte gălăţenilor din generaţiile actuale o serie de bijuterii arhitectonice din trecutul oraşului, clădiri cândva reprezentative pentru Galaţi, care au fost demolate sau distruse în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
În contextul acestui proiect inedit, a fost reprodusă, cu mijloacele folosite la realizarea decorurilor cinematografice, Casa Helder, cunoscută pe vremuri şi sub denumirea de „Casa cu ceas”.
Demolare cu repetiţie
Clădirea a existat până în anii 60, la intersecţia străzilor Domnească şi Fraternităţii. A fost demolată de administraţia comunistă pentru ca, în locul acesteia dar şi a altor clădiri din vechiul Centru al oraşului, să fie construite blocuri pentru „clasa muncitoare”.
Casa era vestită pentru ceasul care se afla în turnul acesteia. Moritz Helder, cunoscut comerciant de bijuterii şi ceasuri, avea pe strada Domnească un magazin impozant la vitrina căruia se strîngea multă lume pentru a admira bijuteriile şi ceasurile de aur.
Despre casa acestuia, scriitorul Crişan V. Muşeţeanu notează în cartea sa „Lumea copilăriei mele”: „N-am ştiut când şi-a făcut averea şi clădit casa. O casă mare, cu două etaje şi cu un turn, parcă ar fi fost unul din turnurile primăriei vieneze, şi-n turn un ceas mare cât o roată de car care bătea orele şi jumătăţile de oră şi care mergea cu regularitate astronomică.”
În tezaurul Catedralei Episcopale „Sf. Nicolae şi Sf Andrei” din Galaţi se află o „tavă argintată” donată de M. Helder, având următoarea însemnare: „pe această tavă s’a prezentat tradiţionala pâine şi sare ori de câte ori