Teama de boală a cuplului Ceauşescu a fost inteligent speculată de muzeografii care aveau în custodie castelul Peleş în perioada comunistă. Sau, cel puţin, aşa spune una dintre legendele Epocii de Aur

Castelul Peles, frumoasa reşedinţă de vară construită de Carol I la Sinaia, a cunoscut o perioadă destul de zbuciumată în perioada comunismului. În 1948 a fost închis, din ordinul autorităţilor comuniste, iar cea mai mare parte a colecţiilor de pictură, mobilier, textile, piese de artă decorativă şi cărţi au fost transferate la Muzeul de Artă din Capitală.

În 1953, devine Muzeu, în timp ce castelele Pelişor, reşedinţa particulară a celui de-al doilea cuplu regal, Ferdinand I, Maria şi Foişor, fosta Casă de vânătoare a primului Rege al României şi reşedinţă a regilor Carol al II-lea şi Mihai I vor deveni case de creaţie şi odihnă pentru scriitorii, muzicologii şi artiştii plastici agreaţi de regimul comunist.

Două decenii mai târziu, în anul 1975, starea de conservare tot mai critică a imobilului să determine închiderii acestuia şi evacuarea unei părţi importante a patrimoniului muzeal.

Concomitent cu lucrările masive de restaurare, castelul găzduieşte, până în 1989, o serie de vizite de şefi de stat.

Ciuperca toxică din lemnărie

În mod paradoxal, fascinantul şi impunătorul Castel Peleş a fost vizitat destul de rar de cuplul Elena şi Nicolae Ceauşescu. Iar pentru această situaţie ar exista şi o explicaţie, o legendă care circula în anii ’80. Potrivit acesteia, soţii Ceauşescu ar fi dorit să-şi stabilească o reşedinţă de protocol la Peleş.

Îngroziţi de faptul că primul cuplu al ţării se va apuca de schimbări şi demolări în frumosul castel proiectat de faimoşi arhitecţi ai secolului trecut, muzeografii i-au speriat spunându-le că în interiorul Castelului este o ciupercă ce atacă elementele de lemnărie, dar este şi foarte dăunătoare