M-aş fi aşteptat ca aseară, după victoria lui Blaga, Băsescu să iasă la rampă şi să-i spună “Vasile, eşti cel mai bun!”, aşa cum îl asigura, pe vremuri, pe un alt lider de partid, înainte să-i ia, cât se poate de democratic, piuitul – gurile rele zic că i-ar fi luat, tot democratic, şi gâtul, dar omu’ n-avea, pur şi simplu, aşa ceva! Însă Băsescu n-a făcut asta.
De unde, cu doar vreo câteva ore înainte îi asigurase pe pedelei că-i iubeşte ca pe sarea-n bucate şi pe gheaţa-n pahar, brusc, preşedintele i-a renegat, declarând că nici nu vrea să mai audă de ei, fiindcă nu-s democraţi sadea (asta ca să vedeţi ce mică-i distanţa de la democraţie la dictatură!).
Car’vasăzică, în jurul orelor 11 AM, cetăţeanul Băsescu Traian îşi pupa cu foc odraslele, căci încă mai spera să le vină la capul corect mintea bărbatului de pe urmă şi s-o voteze pe Elena Udrea, pentru ca, în jurul orelor 9 PM, acelaşi B.T. să le declare că pleacă în lume, să-şi găsească alţi fii, întrucât ei sunt risipitori de voturi şi nerecunoscători. Astfel, după ce a fost un etalon al aroganţei, Udrea are mari şanse să intre iarăşi în cartea de istorie, tot la capitolul “unităţi de măsură”.
La urma urmei, dacă a existat “ocaua lui Cuza”, pentru cântărit corect greutăţile, de ce să nu existe şi udrele, pentru cântărirea corectă a democraţiei? Unitatea de măsură ar putea fi adoptată, mă gândesc, în toată lumea, să ştie şi americanii ăia unde dau cu bombardeaua: ţările cu mai mult de o sută de udre vor scăpa neatinse, în vreme ce ţările unde udrele sunt puţine, bătute şi cu ferugeanu’ pe faţă, gen Iran şi Siria, vor fi atacate neîntârziat.
Revenind la udrele noastre, să spunem că preşedintele a mai dat o dată cu bâta-n baltă, dovedind tradiţionala lui eleganţă de elefant în magazinul cu porţelanuri. Înţeleg că e supărat fiindcă Buldogul şi-a arătat brandul de (la) ţară şi a lăsat-o pe Nuţ
