Vizita in Tara Sfanta a presedintelui Statelor Unite in Tara Sfanta s-a incheiat. Ea a fost asteptata cu nespusa nerabdare si cu multe sperante. Consilierii Casei Albe au pregatit un spectacol de zile mari jucat de Obama cu o arta desavarsita. Spectacolul trebuia sa-i convinga pe evrei ca el e cel mai sincer prieten al Israelului si pe palestinieni ca America le vrea binele. Discursul sionist al presedintelui american i-a convins si i-a entuziasmat pe evrei si i-a infuriat pe palestinieni. Obama a invatat ceva din cei patru ani ai primei cadente prezidentiale, cand s-a implicat prea adanc in mlastina Orientului Mijlociu. Din Ierusalim. Rezultatul a fost amar: 4000 de soldati americani morti in Irak, suspiciuni, blesteme si ura evreiasca si palestiniana, deopotriva. A inteles tarziu ca-i mai bine sa stea deoparte si sa nu mai repete toate erorile presedintilor americani care l-au precedat. A sosit in Israel sa-i cucereasca pe evrei si „operatiunea Sarm” a reusit pe deplin. Obama a facut tot ce era posibil ca sa evite confruntari politice, a refuzat chiar sa-si rosteasca discursul principal in Knesset (Parlamentul israelian). El s-a adresat direct poporului israelian intr-o intalnire cu 600 de studenti alesi pe spranceana, intr-o sala de spactacole din Ierusalim. Obama i-a indemnat sa nu fie indiferenti si sa-i impinga pe conducatorii tarii sa faca pace cu palestinienii. In alte conditii, un asemenea gest ar fi putut parea deplasat, dar sarmantul american a fost indelung aplaudat. El a avut grija sa laude geniul evreiesc si uluitoarea dezvoltare a Israelului in numai 65 ani de existenta independenta. Un student arab din fundul salii a strigat: „Dar independenta Palestinei?”. Obama s-a facut ca nu aude.

La Ramallah, discursul lui Obama a fost mai nuantat. Presedintele american le-a vorbit palestinienilor despre cele doua state destinate sa-si imparta teritoriu