De luni de zile, politicienii (mai întâi PDL, mai apoi USL) mimează o preocupare ieşită din comun pentru soarta Complexului Energetic Hunedoara, o entitate de al cărei nume se leagă viitorul cenuşiu al Văii Jiului. N-am avut, vreodată, pretenţia unor impecabili analişti ai situaţiei Văii pe termen mediu şi lung, însă – cu investiţiile blocate din turism (şi parţial făcute cadou unor cercuri private de interese prin contracte oneroase) şi cu perspectiva sumbră a limitării accesului tinerilor spre locuri de muncă în industria minieră – ne este greu să fundamentăm pe ceva concret un viitor rezonabil pentru Valea Jiului. Am vrea să scriem, cu responsabilitate, că Valea Jiului are viitor. Dar, de la o zi la alta, ne convingem că Valea se poate transforma maxim într-un mic paradis, populat majoritar cu pensionari ceva mai avuţi decât cei din restul ţării (pe motiv că provin din industria minieră). Şi cam atât.
În luna februarie a.c., senatorul Vochiţoiu s-a adresat primului-ministru printr-o interpelare, solicitând informaţii cu privire la situaţia Complexului Energetic Hunedoara. Răspunsul a fost înregistrat la Senatul României săptămâna trecută, fiind făcut public la conferinţele de la presă de la Deva şi Petroşani ale senatorului de Valea Jiului (pe larg, informaţii de la cele două întâlniri cu media puteţi afla din interiorul ziarului).
Constantin Niţă, ministrul delegat pentru Energie, cel care în fapt a răspuns interpelării lui Vochiţoiu, este primul membru USL din Guvernul României care scrie, negru pe alb, că viitorul Văii (şi, pe cale de consecinţă, al judeţului Hunedoara) nu va fi deloc roz.
În răspunsul la interprelare, Niţă scrie, cu subiect şi predicat: „...Guvernul României şi-a asumat şi faptul că, dacă nu va exista niciun investitor interesat, Complexul Energetic Hunedoara va intra în insolvenţă”. Aceasta este a doua variantă luată
