Pentru câteva clipe, Viorel Andraşiu se reîntoarce în timp. Cântecul rusesc Katiuşa îi aduce zâmbetul pe buze şi preţ de trei minute uită de toate suferinţele şi durerile cauzate de vârsta înaintată. “Ne aminteşte de tinereţe”, reuşeşte să spună plin de veselie Viorel cu gândul la momentele frumoase petrecute cu zeci de ani în urmă, pe care le-a păstrat în sufletul său. Are 89 de ani, dar nu şi-a pierdut simţul umorului. “Vorbiţi mai tare că sunt un pic cam surd”, ne răspunde zâmbind domnul Viorel atunci când încercăm să aflăm care este secretul longevităţii sale, şi anume acela că nu a băut şi nu a fumat niciodată. Povestea vieţii sale, cea a fiului unui fost primar al Timişoarei, prieten cu Octavian Goga, este însă demnă de un roman. Rezident al unui azil de lux din Timişoara, Casa Harmonia, Andraşiu deschide ba cu bucurie, ba cu tristeţe cartea amintirilor destinului său fascinant.

Avea 26 de ani când a fost condamnat la închisoare timp de opt ani pentru simplul motiv că era copil de moşier. Asta se întâmpla în în 1950. Viorel îşi aduce aminte cu tristeţe că fusese repartizat ca horticultor în Băileşti, o localitate de lângă Craiova, unde fusese deportat cu familia în Timiş după 1944. A primit ca sarcină să cultive cu grâu o suprafaţă de 50 de hectare. Pentru că şi-a făcut treaba cu brio, organizaţia locală l-a premiat cu 5.000 de lei care „erau bani mulţi pe atunci, dar la scurt timp pe mine şi pe alţi doi ingineri horticoli ne-au ales să facă proces la căminul cultural pentru că suntem duşmani ai poporului, dar de fapt ne-au arestat pentru că eram băieţi de moşieri. S-a invocat motivul că nu se va face recolta de grâu, dar a plouat şi s-a făcut mai mult decât era prevăzut”, îşi aduce aminte Viorel Andraşiu.

Printre victimele Canalului

Au urmat trei ani petrecuţi într-o închisoare comunistă folosită ca lagăr de muncă silită de la Canalul Dunăr