Protestele şi mişcările de secesiune au luat amploare în Yemen, la începutul săptămânii trecute zeci de mii de oameni ieşind pe străzile din Moukalla şi Aden, cerând separarea sudului de partea nordică a ţării, asemenea perioadei 1967-1999. „Nu dialogului sub ocupaţie!” a fost mesajul acestora, opunându-se Conferinţei Dialogului Naţional ce a început pe 18 martie şi care şi-a propus să găsească o soluţie privind păstrarea unităţii teritoriale şi rezolvarea problemelor socio-economice. Corupţia, sărăcia, şomajul şi terorismul sunt aduse în discuţie ca principale cauze ce au împiedicat asigurarea unei securităţi societale, într-o ţară în care 6 milioane de tineri, dintre care 10% cu studii superioare, nu au un loc de muncă. Deşi grupările separatiste din sud iniţial au refuzat dialogul, în urma unei întrevederi ce au avut loc la Doha împreună cu reprezentantul special al ONU, Jamal Benomar, aceştia au decis să participe în cadrul Conferinţei. În aces sens, actualul preşedinte al Yemenului, Abdo Rabbo Mansour Hadi, consideră că întâlnirea care are loc la Sanaa, pe o durată de şase luni reprezintă „un pas istoric şi strategic care ar putea pune bazele unui stat modern bazat pe bună guvernare, iar orice persoană care încearcă să împiedice dialogul reprezintă o ameninţare la adresa statului şi a întregii regiuni”. Drept urmare, peste 60.000 de soldaţi au fost mobilizaţi pentru a asigura securitatea celor 565 de membri prezenţi pentru dialog, creând însă un vid de securitate în multe regiuni ale ţării, lăsând posibilitatea ocupării acestora de către grupări jihadiste, aşa cum Al Qaeda a reuşit să profite de instabilitatea din anul 2011 când a obţinut controlul zonelor Abyan şi Zinjibar. La rândul lor, puterile occidentale împreună cu monarhiile din Golf, sprijină unitatea teritorială a Yemenului, fiind conştiente că eşecul Conferinţei ar conduce inevitabil către un război c