Ar fi vrut să devină pictoriţă, dar un accident grav, soldat cu fractură craniană, i-a afectat nervul optic, fiind nevoită să se îndrepte spre Filologie. Vorbeşte cinci limbi străine, a străbătut pe jos 6000 de kilometri pe drumurile judeţului, a adunat aproape 10.000 de fotografii şi a realizat 50 de albume despre Bistriţa şi împrejurimile sale.

Greta Moldovan ar fi vrut să dea examen de admitere la Arte Plastice, dar un accident de maşină i-a deviat destinul spre studiul limbilor slave. A absolvit Filologia la Cluj, a fost profesoară la Beclean pentru un an, a predat la Liceul Pedagogic din Năsăud cinci ani, după care s-a stabilit la Bistriţa, fiind timp de 16 ani profesoară la Liceul Mecanic.

„La şcoală îmi spuneau „femeia totală” pentru că nu umblam niciodată cu jumătăţi de măsură... Mi-au mai reproşat că-s nemţoaică şi că-s prea severă, că la un liceu industrial copiii nu au nevoie de prea multă limbă străină... Când ne scoteau în curte să facem exerciţii de entuziasm eu refuzam discret să particip. Cu toată rusa învăţată în facultate, n-am vrut să fiu membră de partid. Aşa că m-au faultat cât au putut... Dar nu au avut ce să-mi reproşeze. Nu am lipsit niciodată de la ore, nu mi-am făcut cursurile stând pe scaun şi i-am respectat cum se cuvine pe copii – ceea ce nu s-a înţeles atunci...” îşi aminteşte Greta Moldovan, adăugând că frumuseţea de a fi dascăl constă şi în bucuriile mărunte care sosesc exact atunci când nu le mai aştepţi. Cum ar fi, de exemplu, aceea că, după 10-20 de ani, când elevii ajung să conştientizeze ce a însemnat severitatea ei, o caută şi o sună din diverse colţuri ale lumii, pentru a-i mulţumi sau pentru a schimba cu ea câteva vorbe.

Iubeşte la nebunie fotografia pe care o consideră o prelungire a primei sale iubiri, pictura şi îşi cheltuie toţi banii din pensie pentru a realiza albume cu fotografii în care Bistriţa şi jud