Introducerea e ca Platon a spus primul ca oamenii sunt cam prosti, de felul lor, si ca aceia care ii conduc trebuie sa-i minta si sa-i manipuleze, daca e nevoie, ca sa le faca un bine.

Sigur, asta or fi descoperit si altii, inaintea lui, insa Platon e primul care a pus asta in scris, se pare.

Va pun o intrebare, si va rog sa va ganditi bine de tot inainte de a raspunde. Nu e una cu raspuns sugerat, asa cum ar crede unii.

Asadar: Vi se pare ca e bine (ati accepta/ ati recomanda/ etc.) ca politicienii, aceia care iau toate deciziile mari, care influenteaza decisiv viata comunitatii si a societatii, la modul general, sa minta si sa manipuleze pe oameni ca sa le faca un bine, daca altfel nu merge? Si presupunand ca toate celelalte conditii sunt indeplinite: competenta, profil moral confirmat etc.

Iata intrebarea oarecum reformulata si detaliata: Sa presupunem ca o personalitate, un om foarte cunoscut si recunoscut, competent, de o moralitate perfecta si neconditionata, cu totul si intotdeauna bine intentionat (nici nu s-ar putea altfel), in putere etc. ar fi convinsa ca ar castiga alegerile daca i-ar minti pe oameni, iar cei din jur i-ar confirma aceasta ipoteza. Stiind ca daca vor castiga altii – ca aceia de acum si din ultimii 20 de ani – lucrurile vor ramane asa cum le stim cu totii foarte bine, intrebarea pe care v-o pun: care comportament e mai MORAL (deci nu “mai bine” pentru el, sau pentru noi, astilalti) pentru acel om: sa participe la alegeri, sa-i minta pe oameni ca sa le castige si apoi sa faca ce trebuie facut, sau sa nu participe la alegeri, pentru ca un astfel de om nu ar putea sa minta in nicio circumstanta? Cu alte cuvinte, credeti ca exista situatii in care e mai moral sa minti decat sa nu minti? E moral sa faci un bine cuiva impotriva vointei lui explicite? Evident, vorbesc numai despre cei (adica politicieni) cu totul si cu totu