Vor fi fost si altadata simpatii si rivalitati politice interne, dar cand era vorba de Romania, toate acestea dispareau. Azi e epoca ranchiunelor, a "palmelor" si a "ghionturilor retorice".
Ca politica romaneasca a sarit calul, iar catorva intelectuali le-a fost jena sa-si reprezinte tara la Salonul parizian al Cartii alaturi de colegii lor deoarece sunt de alte orientari politice este un fapt de care istoria culturii noastre va face caz mereu.
Exemplul inaintasilor
Ca iubitor de limba romaneasca si literatura, am invatat ca scriitorii, artistii, invatatii alaturi de personalitati de prestigiu din armata, industrie, aviatie, sport au pus umarul pentru propasirea patriei lor de fiecare data cand a fost nevoie sau cand li s-a cerut.
In acest sens, istoria ii va cinsti mereu pe Vasile Alecsandri, pe Titu Maiorescu, pe Elena Vacarescu, ambasadoare la Liga Natiunilor, pe Martha Bibescu, prietena cu Winston Churchill, Neville Chamberlain, Sir Samuel Hoare, Anthony Eden, pe Ana de Noailles... Cu o astfel de elita, peste fruntarii si acasa, Romania isi faurise un destin pe care ni-e foarte greu sa-l continuam azi.
A se mai observa ca, din pricina segregarii politice la varful elitei intelectuale, putine sunt vocile notorii dispuse la o evaluare cinstita a starii actuale de fapt a culturii romanesti, dar sirul de evenimente legate de Salonul Cartii din Paris nu poate ramane fara analize pertinente si urmari.
Exportam conflicte interne
Cu atat mai mult cu cat interventia binevoitoare a dlui Philippe Gustin, ambasadorul Frantei la Bucuresti, mi-ar fi fost rusine sa ramana fara ecou. Deoarece Franta, tara gazda, i-a invitat pe Mircea Cartarescu, Gabriel Liiceanu si Andrei Plesu impreuna cu Ana Blandiana si altii la festivitatile prilejuite de salonul anual, dar primii trei nu au dat curs gestului n
