Alexandru Lăpuşan

Scandalul generat de problemele de calitate ale unor produse alimentare continuă. Vedem la televizor cum este aruncat laptele pe câmp, la canal, pe stradă. Fermierii nu au capacităţi mari de stocare. Ce să facă cu laptele pe care-l recoltează zilnic, mai ales că acolo laptele este lapte adevărat ce are un grad ridicat de perisabilitate. Procesorii amestecă loturi de lapte pentru a se încadra în parametrii de calitate. Nu ştiu cât de adevărate sunt aprecierile în legătură cu scăderea consumului (cu 30-40%), însă producătorii de lapte trec prin una din cele mai grele încercări. Pentru mulţi, eliminarea veniturilor cauzată de lipsa de valorificare a laptelui, îi va dezechilibra total. Din puţinele ferme pe care le aveam, multe vor dispărea. Situaţiile existau, se pare, de când lumea, însă gestionarea infantilă în mediul public a unor informaţii sensibile a generat un scandal cu urmări nefaste pentru piaţă. Pentru ca focul să ardă şi mai tare, primul ministru a ieşit cu anunţul că se va renunţa la programul ”cornul şi laptele”. Toată lumea a văzut în motivare grija guvernului de a nu otrăvi copiii şi deci o confirmare a infestării laptelui. Această atitudine a contribuit la amplificarea scandalului. Degeaba a ieşit ulterior ministrul agriculturii să-l combată pe Ponta. Atitudinea curioasă a lui Constantin a fost taxată în interiorul USL ca fiind o răzvrătire a unui ministru împotriva şefului lui. Pe vremea lui Năstase, o astfel de atitudine era taxată imediat. În oricare din ţările Europei guvernul ar fi intervenit şi ar fi preluat (sau ar fi suportat costul stocării- de exemplu) cantitaţi mari de brânză/caşcaval (provenite din lapte conform care nu putea fi valorificat). Cu siguranţă s-ar fi gasit şi alte forme de a acorda un suport producătorilor de lapte. Ignorat este (din pacate) suportul pe care il oferă României comisarul Cioloş. Comisia