Miliarde de conexiuni neuronale au loc în creier în timpul ocheadelor aruncate pe furiş şi al altor gesturi care marchează dorinţa sexuală. Specialiştii au descifrat mecanismele atracţiei fizice în creier.
Sigmund Freud a fost unul dintre primii oameni de ştiinţă care au considerat sexualitatea umană un subiect de studiu aparte, potrivit lefigaro.fr. El a descris impulsurile sexuale ca fiind procese la graniţa dintre mental şi fizic. Totuşi, limitat de metodele de studiu ale epocii, el percepea biologia ca „pământul posibilităţilor limitate“.
Însă întrebările formulate de-a lungul timpului referitoare la resorturile dorinţei sexuale îşi găsesc, încet-încet răspunsurile, datorită progreselor tehnologice înregistrate în domeniul medical, mai precis datorită imagisticii prin rezonanţă magnetică funcţională (IRMf). Această metodă imagistică le permite cercetătorilor să observe în mod direct cum se reflectă anumite comportamente la nivelul creierului.
La om, creierul intervine în toate stadiile comportamentului sexual, în special la două niveluri: evaluarea importanţei stimulilor („ceea ce este atrăgător din punct de vedere sexual pentru unul dintre parteneri este şi pentru celălalt?“) şi controlul trecerii la fapte.
Ce face o persoană atrăgătoare sexual
Fiecare dintre noi percepe ca fiind atrăgătoare o persoană în funcţie de numeroşi factori: sexul, vârsta, caracteristicile fizice sau chiar factorii culturali.
Totuşi, „oricare ar fi criteriile după care judecăm o persoană ca fiind atrăgătoare sau neatrăgătoare, procesul care are loc la nivelul creierului implică mereu o zonă situată sub orbitele oculare, mai precis regiunea orbito-frontală a cortexului. Prin activarea semnalelor neuronale, se remarcă faptul că această zonă activează mecanismul evaluării («o găsesc pe această persoană atrăgătoare sau nu»). Aceeaşi zonă activează şi plăc