Sfârşitul „încununează” opera. Opera politică, vrem a zice, pe finalul carierei sale de fondator portocaliu şi de preşedinte-jucător. Episodul zgomotos al alegerilor interne din PDL, în dirijarea cărora dl Băsescu s-a implicat mai mult decât... constituţional, cu o patimă greu de stăpânit, pare a fi punctul culminant, urmat de un final melodramatic: „Adio, PD! Adio, PDL! Ne despărţim definitiv. Voi cu drumul vostru. Eu cu al meu. Am ţinut partidul pe o linie democratică, dar aripa FSN-istă a ales altă cale”. A venit apoi promisiunea „apoteotică”: „Mă voi dedica reconstrucţiei dreptei, cu oameni corecţi, cinstiţi, care nu fug cu urna”. S-au spus multe şi mărunte la acest Congres, de sâmbătă, 23 martie, al PDL. S-au făcut exerciţii de retorică, demonstraţii de grijă faţă de soarta partidului, de fidelitate pentru el: Să nu ne rupem! Să rămânem uniţi, să ne alegem o conducere legitimă şi să ieşim întăriţi! În acest vacarm, la un moment dat, s-a auzit, de la tribună, vocea şugubeaţă a pezevenchiului Paleologu, zicând că „această sâmbătă e «Sâmbăta lui Toader»”. Mulţi s-au gândit la bonomul pleşuv, Mircea Toader, şeful comisiei de numărare a voturilor. Mucalitul de Paleologu ne-a explicat, însă, că e vorba de biblicul „Toader, cel care a inventat coliva”. Ce-a vrut să spună pişicherul? Sâmbăta colivei pentru partid? Abia după ce s-au numărat voturile, după ce „Toader” a anunţat câştigătorul (Blaga) şi după ce Lenuţa Udrea şi moţionerii dânsei au strigat „fraudă!” în huiduielile susţinătorilor „Buldogului”, am priceput şarada fostului ministru al Culturii.

Ieşirea dlui Băsescu, seara, pe Facebook, nu în costum Armani ca la Congres, ci în ţinută sportivă, cu jantilica de pescar pe umeri, anunţând ruptura definitivă de PDL, plus „proiectul” construirii unui alt partid a pus capac întâmplărilor năucitoare din „Sâmbăta lui Toader”. Încă din primăvara lui 2012,