O durere bruscă sau o jenă apărută în regiunea inghinală (la „stinghie”) te poate sâcâi timp de luni întregi. Ea poate apărea după un efort de ridicare sau după o zi obositoare „în picioare” şi, după un timp, se poate însoţi de apariţia unei „umflături” în acea zonă, dureroasă mai ales la tuse şi la strănut şi care se reduce la apăsare.
Să trecem în lumea termenilor medicali, spunând că simptomele de mai sus sugerează o hernie inghinală. Întâlnită mai ales la bărbaţi, dar şi la femei, hernia reprezintă o parte din „plata” făcută de corpul uman pentru trecerea la mersul pe două picioare (nu puteai sta la nesfârşit în patru labe în faţa şefului de peşteră). Se produce printr-un orificiu preexistent în peretele abdominal, fie din cauza slăbiciunii acestuia, fie prin eforturi peste măsură.
Lăsată netratată, în afara neplăcerii cauzată de durere, hernia poate evolua spre complicaţii. Ca orice gaură într-un sac (iertaţi comparaţia care poate afecta unora dintre noi sentimentul de dumnezei) se poate mări până la dimensiuni groteşti, nu de puţine ori genunchiul fiind o bornă periculoasă a prezentării la operaţie. Dacă te încearcă un zâmbet, să ştii că denumirea medicală a acestor hernii gigante este „hernie cu pierderea dreptului la domiciliu”. Sau, nu mai puţin grav, poate „prinde” în sacul herniar intestin subţire sau gros (hernie încarcerată) şi chiar le poate afecta viabilitatea (hernie strangulată), ambele fiind situaţii de urgenţă şi putând fi însoţite de vărsături, destinderea abdomenului, oprirea tranzitului digestiv şi dureri atroce. Rezolvarea acestei ocluzii intestinale poate include sacrificarea intestinului sau celorlalte componente abdominale „prizoniere” în capcana herniei.
Pentru a evita apariţia acestui mic Stalingrad abdominal, este necesară prezentarea din timp la medicul chirurg, de la primele simptome amintite, în ciuda zicerii
