Dincolo de greutăţile pe care severinenii, ca orice român, le-au trăit în regimul comunist, acele vremuri aveau şi farmecul lor. Oamenii spun că atunci aveau mai mult timp liber, că nu erau atât de stresaţi ca acum, că ştiau să se distreze pe cinste.

În Turnu Severin, în acele vremuri numărai pe degete restaurantele bune. Puteai alege între „Parc Hotel”, „Traian”, „Drobeta”, „Mioriţa”, „Marinaru”, „Dunărea” ori „Vatra Haiducilor”. O parte din aceste restaurante au reuşit să supravieţuiască după Revoluţie, altele sunt o ruină, aşa cum este cazul restaurantului „Drobeta”. Acum oraşul este plin de restaurante dintre cele mai cochete, însă duc lipsă de clienţi. Pe vremea lui Ceauşescu, severinenii nu puteau servi masa la „Drobeta”, de exemplu, un restaurant din centrul oraşului, fără rezervare pentru că nu puteai să prinzi o masă liberă decât cu foarte mult noroc. Şi asta pentru că oamenii îşi permiteau să ia masa în oraş. Scoteau din buzunar cel mult 25 de lei pentru o friptură şi o baterie de vin. E adevărat, că orchestra nu avea voie să cânte decât până la orele 22,00, că berea nu se mai găsea decât până la ora 19,00, că trebuiau să suporţi şi prezenţa miliţienilor care obişnuiau să facă des razii în restaurante, mai ales că Severinul era oraş de graniţă, dar cu toate acestea era o atmosferă de voie bună.

În Turnu Severin, oamenii câştigau bani frumoşi şi prime pe măsură ori de câte ori îndeplineau planul. Vorbim aici în special de cei care lucrau la amenajarea barajului Porţile de Fier (fostul ICH) ori la construcţia tunelelor de pe Defileul Dunării (ICPF), la Energomontaj şi alte unităţi mari. La mare căutare era berea de Craiova în sticlă verde şi coniacul „Drobeta” produs la Turnu Severin.

Un loc cu totul special nu numai pentru locuitorii municipiului Turnu Severin, cât şi pentru persoanele care veneau în vizită aici era cafe-barul „Ada Kaleh”,