În perioada în care criza economică nu afectase încă foarte mult regimul comunist, timişorenii aveau nenumărate posibilităţi de petrecere a timpului liber, de la restaurante şi cluburi până la cinematografe sau spectacole în aer liber.
Mulţi timişoreni aveau un ritual de zi liberă, care includea plimbarea pe Corso, o bere sau o masă la unul dintre restaurantele centrale şi apoi, eventual, câteva ore de dans. "Plimbarea pe Corso era una dintre activităţile preferate, apoi se mergea la Palace sau la Cina, sau la Timişoara, Loydul de astăzi, care avea jos şi o berărie", a spus istoricul Ioan Haţegan.
"Eu mergeam cu soţia la Palace, să dansăm. Aveau o orchestră foarte bună acolo, stâteam până după miezul nopţii. Muzicienii ne cunoşteau, iar spre sfârşitul programului mai cântau şi pentru noi", şi-a amintit istoricul bănăţean.
Vara, grădinile de vară ale localurilor, de la Continental până la Vaporul, erau pline, iar la dozatorul de bere se făceau cozi imense. Cinematografele erau o altă posibilitate de petrecere a timpului liber, chiar dacă oferta de filme era "controlată" de regim. În Timişoara existau, la un moment dat, nu mai puţin de 10 cinematografe. "Mai erau spectacole, concerte în Parcul Rozelor, dar şi evenimente de mai mică amploare, în cartiere. Până prin 1980 a fost o perioadă foarte stabilă din punct de vedere al culturii şi al petrecerii timpului liber. Era şi o oarecare stabilitate economică, multora le ajungeau banii de la o lună la alta, îşi permiteau distracţii sau să pune deoparte pentru concedii", a povestit Ioan Haţegan.
"Petrecerile la cineva acasă erau ceva obişnuit în toată perioada comunistă, indiferent de situaţia materială a momentului. Cei tineri făceau foarte des ceea ce adolescenţii de azi ar numi party, cu muzică şi dans", a mai spus istoricul.
Tinerii de la sfârşitul anilor '
