-AA+A

Mărturisesc că nu ştiu ce să mă fac cu sărbătoarea asta internaţională „Ora Pământului”, 23 martie, care a cuprins întreg mapamondul. Mărturisesc că nu am nimic împotriva „Zilei Pământului”, ci a modului în care e marcată în metropole, în marile oraşe ale lumii, în localităţile urbane şi rurale care percutează la acest îndemn de nivel universal. Modalitatea propusă de organizatorii „Zilei Pământului” de a semnala vizibil că eşti de partea Pământului, a luptei împotriva încălzirii globale şi pentru un mediu natural curat, este aceea de-a stinge seara preţ de o oră, la noi la ora 20.30, toate sursele de lumină din locuinţă, casă, vilă, apartament, magherniţă, dacă foloseşti curent electric. Cum majoritatea şi peste a populaţiei lumii este conectată la energia electrică, îmi şi imaginez ce se întâmplă pe glob.

În ruptul capului nu pricep pentru ce trebuie să sting becurile electrice din casă! Să sting lumina şi să stau ca un idiot pe întuneric, eventual la lumina unei lumânări ori a unei lămpi cu petrol, ori lămpaş, dacă mai există pe pământ petrol lampant. Nu mai am petrol lampant, am folosit pe vremea lui Ceauşescu, care întrerupea curentul electric când îi tăia lui capul, mai cu seamă noaptea, fără nicio aluzie la „Ziua Pământului”. La noi întreruperea alimentării cu curent electric era mai degrabă un moft, o apucătură imbecilă şi imbecilizatoare, o modalitate de-a te scoate cineva din ţâţâni. Acum, în mileniul trei, au venit câţiva care au propus această modalitate de a marca „Ora Pământului” – o idee lăudabilă în sine, dat nu în acest fel. Pentru ce să renunţ pentru o oră la consumul energiei electrice – cea mai curată sursă de energie de pe pământ? Bine că organizatorii nu au cerut să scot din priză frigiderul, calculatorul, radioul... Pentru marcarea „Zilei Pământului”, de exemplu ar fi trebuit propusă, la o anumită oră, de seară să zicem, oprire