Înaintea alegerilor pentru șefia PD-L, dna Monica Macovei a declarat, printre multe altele, “Eu sunt coșmarul lui Ponta, Năstase, Antonescu și Voiculescu.” Cred că afirmația dnei Macovei este adevărată. Există însă un adevăr ceva mai pregnant și, în ultimă instanță, mai puternic. El a fost dovedit de Convenția Națională a PD-L: Monica Macovei este, înainte de orice, coșmarul PD-L. Ideile ei de lustrare/reformă morală a partidului au devenit din ce în ce mai nepopulare, nu doar în rândurilor emblematice pentru extracția partidului, (vezi Pinalti și ejusdem farinae), ci și în rândul “aristocraților” de partid care una spun, alta fumează. De preferință, pipă. Potrivit unuia dintre acești oameni foarte rafinați, “Soluția Macovei” ar fi fost potrivită ”ca nuca în perete”.

Sprijinul total acordat de președintele Traian Băsescu și fostul premier Emil Boc ”Soluției Vuitton” nu a găsit printre votanți “ecoul potrivit“. Între “Soluția Vuitton” și “Soluția Nuca în Perete”, PD-L a ales peretele: dl Vasile Blaga. Și asta, deși în peretele Blaga s-a tras cu artileria grea – dragostea exprimată public de președintele Băsescu, dar cu invitația “expresă” de a spăla putina…; discursurile fulminante și pline de “succesuri” ale euro-fiicei, EBA; hotelurile și breakfast-urile puse la dispoziție de soții Cocoș-Udrea etc.

Cu puțin înainte de ziua votului, împotriva dlui Blaga s-a folosit până și arma nucleară: ar fi făcut afaceri cu CRESCENT-ul securisto-voiculescian (aici). Cum de nu i s-a reproșat dlui Blaga această afacere și înainte de a-i da prin cap să candideze la șefie este un secret pe măsura Partidului lui Polichinelle. Una peste alta, ori PD-L este o formațiune total alergică la primenire morală, ori peretele numit Blaga e mai degrabă un zid de durabilitatea Marelui Zid chinezesc. Dincolo de încrâncenare și metode mizerabile, ce s-a întâmplat în lupta pentru adju