Cele 12 ore cât durează o călătorie cu trenul de la Iaşi la Oradea au trecut zilele trecute mai repede ca niciodată căci am avut drept tovarăş de drum o carte ce se cheamă Documentele antume ale “grupului din Iaşi”.

Cartea are şi un subtitlu cu schepsis: ediţia a treia, revăzută, adăugită şi înzestrată cu ilustraţiuni dinspre Marilena Murariu, Han Datmanu, Demetrios din Gaesteion, Salvador Dali + Angélus de Millet. A apărut în anul 2012 la editura Opera Magna din Iaşi şi e semnată de Luca Piţu, a cărui personalitate “jucăuşă” şi iubitoare de năzdrăvănii lingvistice e trădată de subtitlul menţionat.

Autori multipli

În realitate, Luca Piţu e doar unul dintre autorii volumului. El e cel care a ordonat pe teme de interes, dar şi respectând o oarecare cronologie, a comentat şi adnotat ceea ce a găsit în clipa în care I s-au deschis arhivele cenesasice şi a avut acces la dosarul/dosarele ce i-au fost întocmite prin ani de Securitatea bahluviană, de ofiţerii ei, de nenumăraţii săi colaboratori şi informatori, denumiţi sugestiv pretorieni.

Parcurgând cele mai bine de 400 de pagini ale cărţii observi fără prea mare dificultate că serviciile secrete comuniste au pus la punct un adevărat angrenaj menit să urmărească ce face şi ce spune zilnic un intelectual, un universitar ieşean atipic.

Atipic prin vestimentaţie şi prin refuzul de a se supune codurilor false pe care era fundamentată falsitatea însăşi a comunismului. Sutele de note informative date de-a lungul a două decenii de feluriţi informatori, unii ocazionali, retribuiţi, probabil, în regim de plata cu nota , adică cu ora, alţii în sistem de cumul de funcţie îi fac pe aceştia veritabili coautori ai cărţii. Iar, în ipoteza optimistă că din reeditarea ei, Luca Piţu ar obţine un ce profit, normal ar fi, dar şi consult ar fi, spre a-l proteja de neplăceri viitoare pe autorul pricipal, ca acesta s