Ce primire triumfală (demnă de genialul vaporean - reformator) din partea emulilor (ovaţii frenetice, ca-n iepoca dă aur, strângeri de mâini, pupături... piaţa endependenţi), ce discurs magistral, prietenos şi optimist („Voi, PDL, aţi salvat democraţia şi statul de drept, voi aţi stabilizat ţara) a avut sâmbătă, 23 martie, la Romexpo, părintele tutelar al PDL! Totul arăta minunat, comunicarea de idei şi fapte, indestructibilul parteneriat Băsescu - democrat-liberali, unitatea de monopolit dintre „garantul Constituţiei” şi poporul portocaliu. Asta până pe la Chindie, după plecarea tătucului acasă, la Cotroceni, şi după terminarea cuvântărilor, când s-a trecut la vot. Deodată, firmamentul verde-portocaliu s-a încărcat cu... nori. În sala Congresului plutea în aer o boare prevestitoare de surprize; de lucruri nemaiîntâlnite în istoria partidului. Bătea un vânt cu răbufniri antibăsiste; mai pe seară, după numărarea voturilor, s-a băgat de seamă că tătucul a vorbit cam de pomană de la tribuna Convenţiei, pentru că pupila Lenuţa Udrea nu s-a ales. Pentru întâiaşi dată, în cronica de vreo 13 ani a partidului, o majoritate democrat-liberală a îndrăznit să ignore directivele Gurului şi să-i dea câştig de cauză caporalului Blaga.

Drept urmare, la câteva minute de la anunţarea învingătorului, în... fereastra naţională de la Cotroceni, via reţeaua de socializare, partidul şi întreaga naţiune s-au pomenit, pe sticlă, cu un Traian Băsescu sucit pe invers cu 180 de grade, faţă de cuvântătorul de la Congres; ne-a apărut în faţa ochilor un personaj dezbrăcat de costum, drapat într-o vestimentaţie... sport, de fante de Obor, afişând „detaşarea” şi ruperea „definitivă” de PDL. Cred că făcuse exerciţiu în faţa oglinzii, ca să fie cât mai categoric şi ucigător în argumente, pentru netrebnicii care deciseseră să-l înfrunte şi să nu mai asculte de directivele lui: „Mă desp