„La toţi ni-i greu, dar ne place luxul.” – cugetarea unui contemporan (Răzvan Petre)
Dacă în articolul trecut am vorbit despre campania „mita rața”, astăzi vom vorbi despre modalităţi ieftine şi ingenioase prin care oamenii pot scăpa rapid de trăsăturile speciei lor, atât pe plan estetic cât şi mental. Aceste animale simpatice, rațele, au devenit, pe drept cuvânt, etalonul frumuseţii moderne.
Acum că s-a inventat roata, becul este şi el printre noi (chiar dacă nu ne face, neapărat, mai luminaţi) iar telefonul a devenit, în unele cazuri, mai performant şi mai inteligent decât utilizatorul său, nu părea să mai avem mare lucru de inventat. Dar, după cum ştim, omul nu se mulţumeşte cu puţin. În general el nu se mulţumeşte cu nimic, aşa că obişnuieşte să moară nemulţumit indiferent de ceea ce i se întâmplă. Fiind un luptător, el rămâne pe baricade până în ultima clipă, înfrumuseţând ceea ce îl înconjoară după cum îi dictează conştiinţa sau înlocuitorul acesteia. Trebuie să spunem că şi conştiinţa are înlocuitorii săi, aşa cum are zahărul. Cel mai întâlnit înlocuitor al conştiinţei este numit instinct. Dar, deşi este numit în felul acesta pompos, se prea poate ca de multe ori să fie vorba doar despre o simplă demență. Unii aleg să înfrumuseţeze viața copiilor, a bătrânilor sau a oamenilor bolnavi din jur. Alţii aleg să cumpere tot ce mişcă şi ce nu mişcă prin preajmă, în speranţa că, la un moment dat, o să aibă nevoie de ceva din toate astea. Există şi oameni care încearcă să facă viaţa animalelor mai plăcută, sau măcar suportabilă. Dar mai există şi oameni cărora le plac animalele atât de mult încât ar dori să vieţuiască în pielea lor. Din această categorie fac parte atât cei care îşi tatuează pene, solzi sau pete pe piele, cât şi doamnele şi domnişoarele din povestea nemuritoare „imita rața”. Și mă opresc aici, pentru că nu mi-am propus să vorbesc despre c
