De la încercările disperate de a face rost de anticoncepţionale până la experienţa cumplită a avortului, cinci femei din generaţii diferite au povestit experienţele lor şi prejudecăţile perioadei în care au trăit Federaţiei Internaţionale de Planificare Familială. Sam, 20 de ani „Mă lupt să-mi definesc sexualitatea. Nu mă consider hetero, dar nici nu am întreţinut relaţii cu femei. Aşteptările mele cu privire la educaţia sexuală au fost în zadar pentru că nu am vorbit niciodată cu părinţii mei despre acest subiect, deşi suntem destul de apropiaţi“, a spus Sam, citată de cotidianul britanic „The Telegraph”. „Încă de la vârsta pubertăţii, să fii hărţuită pe stradă devine ceva comun. Am întâlnit bărbaţi care au încercat să danseze cu mine sau să-mi pună mâna pe fund, aşa că am decis să mă apăr singură.“ „Iubitul meu se uită la filme pentru adulţi, iar din acest motiv dorinţele lui în ceea ce mă priveşte sunt influenţate. Am fost foarte furioasă, ca atunci când s-a dus la un club de striptease şi m-a făcut să mă simt trădată.“ „Când mi-am pierdut viriginitatea am cumpărat de la farmacia universităţii pilula de a doua zi. Mi s-a părut degradant şi umilitor. Nu a existat intimitate, iar întrebările au sunat mai mult ca un interogatoriu.“ „M-au speriat gândurile că aş fi putut lua pastila prea târziu aşa că am făcut şi câteva teste de sarcină.“ Gillian, 30 de ani „Există subiecte pentru care societatea burgheză a afişat o mare ipocrizie; avortul este considerat o crimă atât de revoltătoare la care era indecent şi să te referi“, a scris Simone de Beavoir în «The Second Sex». În 1994 am fost pusă faţă în faţă cu această ipocrizie şi cu aceste realităţi dificile şi represive. Când am aflat că am rămas însărcinată, mă aflam în Irlanda, ţară în care avortul a fost şi încă este ilegal. Acest lucru s-a întâmplat când eram studentă, chiar cu câteva luni înainte de examenele