Rănit şi speriat asemeni unui amant care-şi surprinde ibovnica părăsindu-l pentru un fost amic, Traian Băsescu a simţit gustul amar al trădării. A reacţionat asemeni amantului care uită că este însurat cu Constituţia şi a transmis public un mesaj patetic în care îşi ia adio de la fostul partid, pe motiv de origine şi apucături. De parcă nu cu toţii s-ar extrage din acelaşi neocomunist FSN şi nu şi-ar revendica aceleaşi apucături pseudo-democratice.
Tăcerea nu a fost niciodată un prieten al preşedintelui Băsescu, ci doar un complice la măgării. Dacă ar fi ştiut că tăcerea este un prieten care nu te trădează niciodată, probabil că ar fi tăcut, în loc să posteze pe Facebook un mesaj pentru ingratul PDL care l-a trădat. Pentru suspendacii de serviciu momentul era fără echivoc, preşedintele a tropăit din nou pe Constituţie. Pentru cei realişti şi cu simţul umorului, momentul era unul mai degrabă comic, ce nu merită osteneala unei noi suspendări. Stabilitatea politică este de preferat unei noi convulsii provocate de recurgerea la un procedeu excepţional, precum suspendarea.
Domnul preşedinte a fost respins de propriul partid pe care l-a creat din mai nimic. Partidul l-a preferat pe Vasile Blaga cu puţin peste 50% din voturi, dar Traian Băsescu îi spune adio, pentru că nu a votat cu Elena Udrea, aşa cum a cerut-o de atâtea ori. Dacă pentru atât de puţine voturi a spus acum celor care nu-l mai vreau în PDL "Adio!", celor 7,4 milioane (peste 85% din votanţi) care nu l-au vrut astă vară de ce nu le-a spus la fel?! La ambele evenimente a fost invocată frauda - acum fuga cu urnele, atunci - votul cu morţii. Oare ăsta să fie statul reformat despre care am auzit de atâtea ori vorbindu-se degeaba?!
Fie că a fugit cu urnele de vot, fie că acuza este doar un pretext pentru viitoarele dezertări, Vasile Blaga are un partid, dar la ce îi mai foloseşte? Mic după ale
