În Musulmania radicalii se detonează. Budiștii meditează atât de mult încât se pierd pe viață-n Nirvana. Scientologii se pierd în absurd și oceane de bani. Creștin-ortodocșii radicali put. La propriu. De ce? Pentru că…

… era Ziua I și Dumnezeu s-a pus pe făcut lumea. Se plictisea singur și puțin circ nu strică niciodată. Cerul și pământul, bezna și lumina. 2.000 de ani mai târziu, și lumina ecologică. A doua zi a mai făcut nițel pământ între ape și, din greșeală, s-a murdărit pe izmene (Dumnezeu e român, nu?). N-a avut timp să se curețe că s-a luat cu munca la cer. În a treia zi s-a apucat Dumnezeu de grădinărit și a făcut frumusețe de gazon peste tot, cum n-o să vedem vreodată pe vreun stadio din România. S-a-ntins în iarbă și a murdărit tricoul. A adormit acolo și-a uitat să-l spele. În a patra zi a transpirat făcând Soarele și Luna. Și a intrat miros de transpirație divină-n ie (repet, Dumnezeu e român). Dar iar a uitat să se spele. În a cincea zi a făcut vietățile din apă și păsările. I-a sărit o știucă-n brațe așa cum îl loveau peștii pe Pi în filmul despre viața lui. Și-un porumbel l-a-nsemnat. „O să am noroc”, și-a spus Dumnezeu și s-a culcat mirosind a pește. Și-n ultima zi de muncă a făcut animalele terestre și omul, dar n-a inventat bunul-simț și WC-ul, așa că a călcat iar în noroc. „Să-i spun lui Adam să mai renunțe la linte și să inventez iaurtul cu bifidus esensis”, și-a spus Dumnezeul și s-a culcat. Din nou fără să-și spele hainele.

S-a trezit Dumnezeu a șaptea zi și a vrut să-și spele hainele. Dar stai! „E ultima zi din weekend, de mâine o iau de la capăt cu munca, doar supervizatul, și eu spăl? E păcat. D-aia nimeni să nu spele duminica ori în altă zi de sărbătoare. Că altfel…”

… murim înecați.

Duminica nu se spală. Nu se calcă. Nu se muncește. Dacă și luni e sărbătoare, nici atunci. Dacă-i și marți, la fel. Dacă prinzi o chin